21/10/2014
Ioan Adam- avocatul din dosar și deputat în Parlamentul Romaniei. DNA a cerut aviz pentru arestarea sa/foto: www.cdep.ro

Ioan Adam- avocatul din dosar și deputat în Parlamentul Romaniei. DNA a cerut aviz pentru arestarea sa/foto: www.cdep.ro

RISE Project l-a intervievat în primăvară pe Ioan Adam, deputatul-avocat anchetat de DNA în dosarul retrocedării celor 43 de mii de hectare de pădure. Iată ce avea de spus Adam atunci, la luni distanță de izbucnirea scandalului.


 

RISE : Domnule Adam, acest dosar are multe necunoscute. Atât la cei care au cerut retrocedarea cât și la cei de la Romsilva.

Ioan Adam: Eu vreau doar să punctez că erau căi extraordinare de atac. În pofida acestui fapt ne-a ținut un an jumătate justiția.

R: De ce?

I.A: Pentru ca ăia urlau peste tot si refuzau judecători. Si la Satu Mare vai de mine am facut naveta. Săracu Sturdza a făcut naveta.

R: La Satu Mare s-a recuzat un judecător pentru că a fost și la Sfântu Gheorghe.

I.A.: Nu e adevărat. Nici vorbă. La Satu Mare au recuzat completul de vreo două ori, în bătaie de joc, și știi de ce?

R: De ce?

I.A.: Ei băteau cu pumnul în masă. Vrem și cutare și cutare!

R: Păi ce să vrea de la Sturdza, că Sturdza deocamdată nu are nimic?

I.A.: Față de judecători cereau. Era un abuz. Și au lungit procesul. Păi la recuzare nu se dă în ziua aia. Rămâne dosarul fără termen, se judecă recuzarea, se fixează termen, se citează părțile. S-a pronunțat Satu Mare pe contestație în anulare și s-a pronunțat pe revizuire. Atenție! Atât în ce privește că s-a dat mai mult decât s-a cerut, cât și în ce priveste setul de acte noi. Știi ce au făcut?

R: Să nu spuneți că au falsificat actele de la Arhive, că nu vă cred. Asta au făcut-o alții.

I.A.: Nu. Au zis că motiv de revizuire este că nu au avut timp să se ducă la Arhive să caute. Păi, scuză-mă domnule. Uite-te în lege. Hai să modificăm legea. Legea spune că a fost o împrejurare mai presus de voința ta. Ca să nu fi avut actele. Ori ei au avut arhivele. Fondurile sunt pe site.

R: Nu sunt pe site, domnule avocat. Nu toate fondurile sunt. Actele acestea sunt împânzite în arhivele din toată țara. E nevoie de timp să le aduni.

I.A.: Dar i-am găsit că în 2008 au fost la arhive!

R: Cine a fost domnule avocat?

I.A.: Un director de-al lor.

R: Cum îl cheamă, pentru că este important.

I.A.: Nu mai știu, domnule. Dar îți spun că actele le-am dus frumos la instanță, pentru că Sturdza este un cercetător de arhivă, e nepotul lui Avramescu, general în război. Este cea mai mare aberație spusă de Savu (n.r. Emil Savu, fost director Direcția Silvică Bacău) că s-au cerut 30.000 de hectare și s-au dat 43.000. Noi am cerut exact pe ce avem act oficial. Act oficial pe proprietate. Că bandiții ăia de domnitori și familii își făceau acte în regulă.

R: În momentul în care s-a cerut moșia, s-au cerut cinci moșii.

I.A.: S-a cerut tot.

R: Nu este adevărat. Cererea inițială a fost pentru 30.000 de hectare.

I.A.: Eu o mănânc că eu am făcut-o. Cum vă puteți imagina.

R: În aprilie 2012 s-au dat 7 moșii.

I.A.: Tot ce am cerut.

R: În 2005, în baza legii 247, pe fond funciar, au cerut pentru 5 moșii.

I.A.: Eu am făcut cererea și acțiunea, iar eu am luat actele. Doar nu sunt nebun.

R: Domnule Adam, tot scandalul a pornit de la moșia Dofteana – Beleghet care se află de drept în proprietatea Romsilva. Dumneavoastră ați depus la dosar o chitanță din anul 1890.

I.A.: S-a vândut între frați domnule.

R: Cum să se vândă domnule avocat? În Arhivele Naționale, mult după ce această chitanță de mână de care vorbiți, există acte oficiale prin care aceste două moșii nu au fost vândute, au aparținut lui Nicolae.

I.A.: Uitați-vă bine la mine. Avem și înscrierea în Registrul de Transcripțiuni.

R: Sunt tranzacții, domnule avocat, tranzacții oficiale cu moșiile Dofteana Beleghet în care nu apar defuncții de pe urma cărora s-a cerut retrocedarea. Și acest lucru apare în mai multe documente. Sunt hărți și alte documente.

I.A.: Dumneavoastră credeți că o inserare de acest gen are calitatea de titlu?

R: Ele sunt semnate de Arhive și de Tribunal domnule avocat, Creditul Funciar Rural.

I.A.: Aoleu, daca mă luați cu Creditul Funciar Rural, gata.

R: Dar care e problema cu Creditul?

I.A.: Vă explic. Nu suntem în sistem de Carte Funciară la vremea respectivă. Nicolae Ghika s-a împușcat în ’21, era dator vândut, datorită faptului că nu mai putea să facă față datoriilor s-a sinucis. El era un șmecher care înșela pe toți, ăsta e adevărul. Ce a făcut. A declarat fals multe acte. Acolo nu era Carte Funciară, se facea pe bază de declarație. Știți care a fost inteligența lui Dimitrie – că și-a notat în transcripțiuni vânzarea pe care a făcut-o de la frate-su.

R: Păi și Dimitrie, dacă spuneți ca a cumpărat-o, ce a făcut cu ea? Merg pe varianta dvs. Ce a făcut cu cele două moșii, Dofteana-Beleghet? Pentru că ele nu mai apar nicăieri menționate în moștenirea familiei.

I.A.: Le-a luat statul. De fapt nu. I le-a dat lui Nicolae.

R: Păi nu i le-a dat lui Nicolae.

I.A.: Dumnezeu mai știe numele!

R: Păi sunteți avocatul lor, domnule Adam.

I.A.: Nu mai știu. Dar mai e o discuție. Nu doar asta cu moșiile. E vorba de cum a ajuns ăsta, Sturdza, să ceară.

R: Și cum a ajuns?

I.A.: Istoria familiei Ghika Sturdza, bătrânul Comănesti. Bătrânul, din dragoste prea multă pentru Nicolae, i-a facut un partaj de ascendent în timpul vieții și a dispus ca toate imobilele să le ia fiul, Nicolae, iar sora lui să ia titluri de stat și ceva bani. Nicolae s-a sinucis în 1921. El nu a dobândit proprietatea asupra bunurilor, legal le-ar fi primit numai după moartea lui taică-su, adică a lui Dimitrie, care a murit în 1923.

R: Deci dumneavoastră spuneți că Dimitrie a primit și cele două moșii despre care Romsilva spune că aparțin statului, Dofteana-Beleghet?

I.A.: Mai multe.

R: Două moșii a avut domnule, nu mai multe, Comănești Palanca. Restul Moșiilor le-a primit fiul său Nicolae de la unchiul Eugen, este vorba despre Ciobănuș și Brătulești, aproximativ 20.000 de hectare. Despre Dofteana-Beleghet nu spune nimeni nimic.

I.A.: Stai domnule că eu nu mi-am terminat ideea. Acest partaj de ascendent a fost atacată în justiție. În masa succesorală întră și castelul din Comănești pe care l-am câștigat. Și ce a zis Înalta Curte? Partajul de ascendent este nul și l-a desființat. Desființându-l partajul de ascendent, moștenirea nu se mai împarte după partajul făcut de tată, ci după lege. Și apoi, toată averea o culege cine face cerere. Asta spune legea. Numai cine cere primește. Dacă făceau linia cu Sturdza, împărțeau în două, jumătate ăștia, jumătate ei. Sturdza s-a dus la familia din Anglia, la verii lui, la nepoții lui.

R: S-a dus la Cristopher Ghika si la Jeanne Valentine?

I.A.: Da. Le-a spus – Haideți măi! Nu ne interesează, nu ne interesează. Au zis că ei nu cheltuie. Dar m-am întâlnit și eu cu Cristopher și a spus că nu este dispus să cheltuiască.

R: Dar văd ca au intervenit în dosar.

I.A.: Domnule, astea sunt lucruri făcute de cei de la Direcția Silvică.

R: De cei de la Silvic? Dar ce treabă are Cristopher și Jeanne Valentine cu Romsilva?

I.A.: Ea nu a călcat niciodată într-un proces la noi. Dar nu despre asta e vorba. Legea spune că cine cere culege tot domnule.

R: Dar legea pe fond funciar spune că se retrocedează ceea ce a fost de drept al tău și a fost deposedat de comuniști.

I.A.: Da.

R: Păi în aceste condiții o parte din aceste zeci de mii de hectare a fost expropriată înainte de venirea comuniștilor, iar o altă parte a intrat în posesia statului.  

I.A.: Nici vorbă. E hotărârea consiliului de miniștrii.

R: Au fost domnule avocat, în perioada 1900 – 1940 mii de hectare date țăranilor și altor comunități.

I.A.: Nu este adevarat!

R: Sunt acte cu ștampila Arhivelor Naționale.

I.A.: Noi nu am cerut acele hectare.

R: Ați primit suprafața din 1890 domnule avocat, vi le-au dat cei de la instanță oricum. De ce aș crede actele depuse de dvs. și nu pe cele depuse de cei de la Silvic, care vin cu acte din Arhive și în care spun domnule s-a expropriat asta, au fost pierdute suprafețele astea, au existat decrete de expropriere?

I.A.: Noi vorbim numai de acte din 45 încoace cu expropriere. Poate mai repede.

R: Domnule avocat, în acest moment actele din Arhivele Naționale arată că cei care au cerut au primit mult mai mult.

I.A.: Nici vorbă.

R: Legea 247 spune că se retrocedează ce a fost expropriat de comuniști. Comuniștii nu au expropriat 43.000 de hectare. Moșiile Dofteana și Belghet, că tot am vorbit despre asta, nu apar în niciun document de expropriere, în niciun act oficial, în nicio succesiune. Ce a făcut cu ele Dimitrie dacă le-a avut?

I.A.: O fi făcut un partaj parțial.

R: Păi nu are nicio logică. Nu a băgat-o la partaj și dacă le avea, ce s-a întamplat cu 12.000 de hectare?

I.A.: El le avea cumpărate, avea acte pe ele.

R: Dacă le avea, ce s-a întâmplat cu ele, de la venirea comuniștilor până acum, până în 2005, până în 2013?

I.A.: Au rămas nefolosite. E totul logic.

R: Nu e logic. Cine l-a pus pe Sturdza în legătura cu afaceriștii Călugaru și Varga?

I.A.: S-au oferit ei. Nu știu cine sunt baieții ăștia, niste excroci, toti oamenii care nu se țin de cuvânt sunt niște excroci. Niste șmecheri care se învârt pe aici. Au venit cu o ofertă că fac, i-au dat mandat.

R: Să facă ce?

I.A.: Să facă punerea în posesie. Au avut timp 7 luni. Păi ce să mai stea, dacă în 7 luni nu au mișcat un deget, să aducă un act.

R: De ce nu a vrut Sturdza să mearga mai departe cu afacerea Prokon?

I.A.: Sturdza nu știe nimic de Prokon, nu are nicio legatură cu Prokon, ăla e un act fals făcut de ăia, o vrăjeală. Dar nu a știut de el. Nu s-a văzut cu ăia în viața lui.

R: Și când a aflat de Prokon?

I.A.: Acum, demult, târziu, acum. Sturdza nu i-a dat lui Varga niciodată mandat să vândă. Eu nu aveam nevoie de un cumpărător.

R: Păi oricum a fost vândut cuiva. Există o promisiune de vânzare cumparare, scrie în procura domnului Bengescu (n.r.-acum arestat în acest caz).

I.A.: El are ascendent, dar trebuie să pună în posesie. Am făcut o promisiune și când va veni cumparatorul se vor lămuri lucrurile. Domnul Bengescu are o promisiune.

R: Și domnul Bengescu e singur în această afacere?

I.A.: Da, dar ce e rău în asta?

R: Are domnul Bengescu atîția bani cât să cumpere pădurea?

I.A.: Nici nu are cum. Știm și noi asta, dar îi aducem noi clienți.

R: Și ați găsit clienți?  

I.A.: Domnule, vă mai repet încă o dată. Noi am convenit că noi găsim clientul și dacă el…. El muncește la punerea în posesie cu o echipă de superprofesioniști. El are ascendent să cumpere, dar discutăm la piață, atunci.

R: Holzindustrie i-a bătut la ușă lui Sturdza?

I.A.: I-a bătut mai demult, dar Sturdza le-a spus – când o să am titlul, atunci vorbim.

R: A fost ofertat și de cei de la Scolopax?

I.A.: Nu. Sturdza a zis – până nu am un document, nu discutăm, nu discutăm de acte.

Andrei Ciurcanu

Comenteaza acest articol