CASTA - Rise Project :Rise Project

16/07/2021

Operațiunea s-a chemat “Nisipuri Albe”. Ultimul nume de cod. Și nu s-a terminat niciodată. Doar sistemul internațional de drept s-a izbit în porțile Moldovei. În spatele lor se ascunde Casta.

O anchetă internațională – demarată de agenția americană antidrog (DEA), împreună cu serviciul de securitate ucrainean (SBU), Europol, polițiile română, bulgară, germană și costaricană – a falimentat în fața unui stat capturat chiar de rețeaua urmărită.

Cocaina columbiană intra pe continent prin porturi vulnerabile de la Marea Neagră, iar pe lanțul de distribuție interferează crima organizată din regiune și gulerele albe de la Chișinău.

Câțiva ofițeri au muncit în secret la acest caz îngropat în arhiva serviciului special al Ministerului de Interne (MAI). RISE a obținut o parte din documentele operative.

Efortul a presupus un deceniu de investigații. Sunt sute de pagini de muncă polițienească: rapoarte de filaj, note informative, scheme relaționale, interceptări, corespondență judiciară internațională, informatori sub acoperire.

Se mai lucra la situație în ultimii ani doar când erau solicitări din străinătate”, ne-a explicat un avertizor de integritate din MAI.

Ancheta conține nume influente, dar numai eșalonul inferior al organizației a fost sacrificat la vedere sub presiunea externă.

Documentele secrete surprind fapte și cercuri relaționale. Analizează ierarhii și niveluri de încredere. Nu toți cei urmăriți au făcut trafic de droguri, dar legăturile cu nucleul dur al grupării au extins supravegherile și pentru ei.

Pe unii dintre cei monitorizați atunci îi reîntâlnim, câțiva ani mai târziu, în schemele Miliardului.

Protejat instituțional ca într-un caz de manual, cartelul reprezintă regimul oligarhic din Moldova: un grup transpartinic care a supraviețuit 20 de ani pendulând geopolitic.

Apoi, în doar șase luni, sistemul a crăpat.

> Cel mai expus dintre traficanți este arestat în Europa.
> Doi oligarhi părăsesc țara de frica dosarelor din spate.
> Un milionar se sinucide brusc la marginea orașului.

Ei sunt Casta. Iar acesta e primul episod din proiectul jurnalistic #UniuneaSovieticăACocainei.

 

NISIPURI ALBE LA MAREA NEAGRĂ


100 euro pe gram, preț mediu de “stradă”. Atât costă cocaina în Europa de Est. Un milion de euro ar cântări aproximativ 10 kile pe piața neagră.De patru ori mai mult, adică 40 kg de cocaină, au încăput în niște conserve de ananas, confiscate în portul Odessa, Ucraina. Erau trimise din Costa Rica.

Apoi, lucrurile au luat amploare. Ucrainenii aveau să confiște aproximativ două tone de cocaină în mai puțin de doi ani.

În iunie 2010, au ancorat la Odessa 151,6 kg. Veneau din Bolivia spre o companie din orășelul Hîncești, Republica Moldova. Trei zile mai târziu, SBU (serviciul de securitate ucrainean) aștepta în port alte 582 kg ascunse în țevi de oțel, pe aceeași filieră.

În vara aceea au sosit încă 1.193 kg. Cea mai mare captură semnalată până atunci pe teritoriul ucrainean: peste o mie de pachete ascunse în pereții a patru sobe importate de o firmă locală.

A fost o muncă transfrontalieră, arată un raport despre operațiunile antidrog ale SBU cu parteneri străini. Inițiativa a venit de peste Ocean și cel puțin o intervenție din Odessa s-a planificat împreună cu DEA (Agenția Antidrog din SUA).

Serviciu special cu resurse globale, DEA operează cu agenți pe teren în satele și cartierele sărace ale Americii Latine. Informația e procesată uneori până pe partea cealaltă a planetei, la destinațiile transporturilor suspecte.

Dinamica asta reiese din raportul ucrainean.

Dar scurgerea de informații a avut loc la Chișinău.

Pe parcursul investigațiilor, a apărut un algoritm comun. Parte din transporturi convergeau într-un punct din Republica Moldova, vecina Ucrainei, deci cooperarea polițienească internațională trebuia extinsă.

Intră în ecuație DSO (Departamentul de Servicii Operative – actualul INI din cadrul ministerului moldovean de Interne).

INFORMAȚII DIN ÎNTUNERIC


Moldovenii aveau start bun. Monitorizau un om de la baza rețelei încă din 2002, cu șase ani înainte de cooperarea internațională.

Originar din Moldova, bărbatul avea în jur de 40 de ani la vremea aceea. Între timp, și-a dobândit cetățenia română. Coordona logistic transporturi de cocaină sud-americană spre porturile de la Marea Neagră și asta îl făcea cel mai expus din organizație.

Secvențele judiciare au avut, în timp, nume de cod și piste de lucru diferite.

În 2002, înainte de evenimentele din Ucraina, cazul primise numele operativ Liter la Chișinău și țintea anturajul imediat al suspectului. Ofițerii mai identificaseră doi români care aveau contacte peste ocean, la sursă (Stelian State zis “Nașu” și Constantin Ticoi zis “Unchiul”).

În 2007, operațiunea primește codul Șmecherii. Traficantul din teren devine bănuit și pentru o tentativă de asasinat asupra unui fost șef DSO, colonelul (r) Ghenadie Cosovan.

Informațiile din exterior ajută DSO să vadă imaginea de ansamblu și completează un volum mare de interceptări, monitorizări, rapoarte și poze de filaj.

Suspectul inițial e arestat în 2008, împreună cu frații săi și doi tehnologi din Costa Rica. Evenimentul creează vibrații în rețea.

Acțiunea intră sub genericul conspirativ Moldovan, când este identificat un personaj mai important în cadrul organizației. “Moldovan” e numele lui de cod.

În 2009, cei din prima linie sunt deja condamnați pe fond, iar operațiunea se cheamă Lemur și încearcă să urmărească banii celor implicați. Deja sunt nume grele în vizor. Documentele conțin scheme relaționale, adrese oficiale din mai multe țări, tranzacții sau date despre firme-paravan.

În 2010, acțiunea e codată Nisipuri Albe. Sunt implicate acum cinci agenții antidrog.

Dar numai eșalonul inferior o încurcă temporar, restul rămâne secret.

Frustrarea crește și fisurează sistemul. Clasificate “secret de serviciu”, lucrările din arhiva DSO conțin sute de pagini de muncă judiciară îngropată. Câțiva ofițeri deranjați de protecția politică a narcotraficanților scurg o parte din arhiva operativă la RISE pe motiv că ancheta a fost inhibată sistematic.

Demersul lor începuse în Moldova pe vremea președintelui Vladimir Voronin. Apoi, revoluția Twitter din 2009 i-a măturat pe comuniști și atât. Oligarhii din piață și-au conservat pârghiile puterii, asigurând noului guvern o majoritate parlamentară fragilă.

Cel mai vizibil a fost Vlad Plahotniuc, devenit în timp record oponent politic al președintelui comunist. El reprezintă însă o castă. De aici provine eșalonul superior al grupării.

PION DE SACRIFICIU APARENT


Anatolie Vidiș îl cheamă pe omul din teren, închis în 2008. I se spune Carabas. Azi are 60 de ani, triplă cetățenie (moldoveană, română și bulgară), plus un drept de rezidență permanentă în Costa Rica.

Cocaina l-a băgat la cutie nu doar pe el atunci, ci și pe cei doi frați ai săi, Boris și Mircea. Primul, pădurar. Al doilea era primarul satului Țiplești din nordul Republicii Moldova.

Totul a început în America Latină în primăvara lui 2007, urma să povestească Vidiș la audieri pe un acord formal de recunoaștere a vinovăției. L-ar fi cunoscut atunci în Costa Rica pe un anume Constantin Ticoi, zis Unchiul. Care l-a căutat ulterior cu un plan.

Aranjamentul ar fi fost disimulat oficial în import de tec, lemn de esență tare, originar din Asia de Sud-Est, dar care acum se cultivă și în pădurile tropicale din America Latină. 100 metri cubi lunar pentru început, i-ar fi propus Ticoi să transporte. Apoi, Vidiș a zburat la Madrid, ca să discute mai aplicat pe parte logistică cu un tip pe nume Ronaldo.

img_1898

Anatolie Vidiș

Cocaina columbiană în cantități mari reprezenta adevărata miză, au notat procurorii moldoveni, iar marfa din hârtiile vamale nu era doar o justificare economică, ci și ascunzătoarea perfectă pentru drogurile care traversau un ocean și două mări pe ruta Cartagena – Odessa. Fiind a îmbibată cu cocaină pură.

Doi tehnologi costaricani au intrat alături de frații Vidiș în boxa acuzaților: unul de 55 de ani care străbătuse toată Europa cu un pașaport fals (Jose Jair Contreras) și altul de 36 de ani (John Eider Loaiza Higuita). Specialiștii veniseră din Costa Rica în Moldova, la frații Vidiș acasă, ca să extragă esența de cocaină din mărfuri exotice. Carabas i-ar fi contractat cu zece mii de dolari, au declarat ei la audieri.

Hispanicii au mai spus o poveste despre un domn profesor Armando Bolanies, columbian, client fidel la service-ul auto la care ambii lucrau acasă. S-au împrietenit și domnul Armando Bolanies i-ar fi învățat procedeele chimice prin care impregnează și apoi extrag esența de cocaină în diferite materii. Prin intermediul lui costaricanii ar fi plecat în Europa de Est. Varianta lor însă n-a putut fi coroborată cu nimic.

Anatolie Vidiș le asigura substanțele prime necesare pentru extragerea cocainei și îi transporta cu mașina la cabana pădurarului din ocolul Țîplești, raionul Sângerei.

Aici, în codrii Moldovei, la fel ca în jungla columbiană, funcționa un adevărat laborator ilegal unde tehnicienii sud-americanii, cu ajutorul unui utilaj improvizat special, separau chimic drogul din mărfurile importate. Diluau apoi cocaina pură cu aditivi și o organizau în pachete. Pădurarul era chiar fratele lui Vidiș, Boris, fost polițist. Celălalt frate, Mircea, era primarul. Primul le aduceau regulat mâncare costaricanilor.

Laboratorul din pădure a duduit până pe 29 februarie 2008, ziua în care poliția a oprit jocul. Informațiile externe care veneau dinspre Statele Unite via Ucraina au creat presiune și l-au expus pe Vidiș suficient, încât DSO să închidă cercul ușor în cazul lui. Monitorizarea și filajul au durat luni, iar comunicatul de presă din ziua arestării anunță destructurarea “unei grupări criminale specializate în traficul internaţional de cocaină pe ruta Columbia – Guatemala – Costa Rica – portul Odessa, Ucraina – Republica Moldova – ţările Uniunii Europene”.

Au fost reținuți în drum spre aeroport. Costaricanii trebuiau să plece momentan în România, iar Anatolie Vidiș îi conducea într-o mașină neagră cu numere bulgărești și urme de cocaină în ea. Poliția i-a oprit în trafic. Perchezițiile ulterioare la domiciliul pădurarului Boris Vidiș au scos la lumină trei pachete, iar la primarul Mircea Vidiș au fost depistate alte două pachete. Tehnologii apucaseră să extragă drogul din niște butoaie cu ulei de cocos sau palmier.

Procesul începe sovietic, dar se dezumflă discret. Anatolie Vidiș era suspectat și pentru că ar fi încercat să-l omoare cu o grenadă pe colonelul de poliție Ghenadie Cosovan.

Dar filmul s-a derulat în felul următor: prima instanță l-a condamnat pe Vidiș la 13 ani de închisoare pentru trafic de cocaină și inițierea unui grup criminal organizat. Costaricanii au primit 10 ani fiecare, iar frații lui Vidiș, câte 5 ani cu suspendare pentru activități cu droguri și aderare la grup. Asta, în 2008.

Doi ani mai târziu, Curtea de Apel Bălți îi reduce lui Vidiș pedeapsa la cinci ani, costaricanilor la patru și îi trece la regim semi-închis. Scad și suspendările fraților. Verdict final. În 2011, hispanicii erau deja eliberați.

Vadim Oltu, avocatul lui Mircea și Boris Vidiș:
„A fost condamnare, până la urmă, după cum a fost acuzarea așa a fost și condamnarea. Acolo erau mai multe încălcări și erori de procedură. Era vorba de declarațiile unor străini cărora nu le-au fost asigurat traducător. A fost complicat cu dosarul cela. Eu i-am apărat pe doi frați: pădurarul [Boris Vidiș] și primarul [Mircea Vidiș].Categoric, dacă poate la pădurar mai aveam niște dubii, dar Procuratura nu le-a înlăturat și dubiile au rămas, da orice presupunere trebuie fi tălmăcită în favoarea inculpatului, trebui să fie achitat, iar în privința primarului – categoric nu avea nicio atribuție. Eu cred că primarul, în acel dosar, a suferit pur și simplu așa, aleatoriu, fără nicio acuzație întemeiată.

Pădurarul era legat doar de faptul că la el, în încăperea care era administrată de el a fost depistat că ăștia [costaricanii] lucrau, dar de el s-a folosit fratele lor care a recunoscut totul, care i-a dus în eroare. El le-a povestit niște povești că prelucrează lemnul cu niște substanțe, iar ăștia, ca frații, au avut încredere în el – și pădurarul, și primarul. Frate, fin de cununie sau nănaș de cununie. Este fratele din România [Anatolie Vidiș], acela da, era vinovat. Chiar din plin a fost vinovat.

Stranierii ceia aveau atitudine, ei extrăgeau, aveau înțelegerea cu fratele lor, nu cu altcineva. Dar ăștia doi, frații Vidiș, au suferit”.

Ion Garvriliuc, avocatul lui Anatolie Vidiș:
Înțelegeți, 2008-2021, e un termen… Eu nici dosarul nu-l mai am… Familia o țin minte, țin minte puțin fabula, dar mă îndoiesc că o să vă pot răspunde ceva concret. Dacă vreți să mă credeți, nici nu prea țin minte decizia. Anatol a fost condamnat în prima instanță, în a doua li s-a redus, dar CSJ în general cred că o încetat… Nu mai țin minte. Nu vreau să vă duc în eroare. Eu nici documente nu mai am, fiindcă într-un an ele se nimicesc.

El în general s-a comportat cu mine nu prea cinstit, în sensul achitării. Nu m-a contactat și tentativele mele de a face legătură cu el au eșuat. Nu m-a plătit îm măsura în care a fost stabilit în contract”.

O SEARĂ LA CONSTANȚA


Recidiva se produce în august 2013, în portul Constanța, România, tot la Marea Neagră. Parchetul antimafia (DIICOT) interceptează un transport de cocaină disimulată ingenios într-un import de bușteni exotici.

Fibra lemnoasă e impregnată cu drogul concentrat în stare lichidă. Extragerea presupune un proces chimic revers, ceea ce nu-i simplu fără informații exacte sau un tehnolog din rețea, ne-a explicat procurorul Paul Ardeleanu, șef la DIICOT Constanța. Încărcat în portul columbian Cartagena pentru o firmă din Republica Moldova, lemnul cocainizat a sfârșit în depozitele procuraturii române.

Un an mai târziu, într-o dimineață zgribulită din decembrie 2014, un autocar care vine Olanda, intră lin în autogara Constanța. Locul e împânzit de polițiști în civil. Duba de intervenție ticsită cu mascați stă parcată pe o stradă laterală. Unul dintre bagaje ascunde un kilogram de cocaină în căptușeală și poliția a venit la pont. Aparține lui Victor Vidiș, 57 de ani, al treilea frate al lui Anatolie. Este arestat direct pe stradă, iar anchetatorii îi asociază cazul cu fratele mai mare.

Mandatul de arestare în lipsă emis în dosar îl face pe Carabas să-și ia zborul. Procurorii români îi pierd de pe radar în ianuarie 2016, când Vidiș ia un avion din Chișinău (Moldova) spre Varșovia (Polonia) și de acolo nu-l mai vede nimeni. Le va lipsi trei ani.

În acest timp, DIICOT monitorizează atent cercul relațional al traficantului moldovean în România. Doi finanțatori locali și doi complici direcți sunt luați în vizor. Unii dintre ei au fost asociați cu nume grele în lumea interlopă.

Integrat printre bombardierii locali, Vidiș își stabilise cartierul general la Constanța. Aici lansase și un restaurant numit “O seară la Constanța”. Nu departe de plajă. Îl avea când a fost închis la Chișinău în 2008. Se ocupa de afacere soția sa basarabeancă, Maria. Oamenii spuneau cârciumii “Pitbull”, fiindcă așa se numise clubul de noapte care funcționase acolo înainte. Vidiș își mai luase o vilă acolo și două apartamente, a aflat DSO de la colegii români.

Carabas și complicii pescuiau finanțatori, au mai înțeles procurorii. Licitau contactele și expertiza în America de Sud. Plus riscul personal asumat în operațiuni: el și ai lui lăsau urme în hârtii și pe teren. Ăsta era aportul. Românii știau deja de la moldoveni cu cine aveau de-a face. Cooperarea polițienească internațională îi includea de ceva timp.

Apoi, în ianuarie 2019, când nu se aștepta nimeni, vine și vestea cea mare. Poliția germană îl depistează pe Carabas în baza mandatului european, îl pune sub escortă pe un avion și-l trimite la Constanța, în brațele DIICOT.

Șapte luni mai târziu, un milionar cunoscut din anturajul imediat al lui Plahotniuc, își trage un glonț în cap. Dar până atunci, vi-l introducem pe brațul său armat.

PRIMUL CARE N-A PĂȚIT NIMIC


În perioada 2007-2008, înainte să se lase cu pușcărie, un fost ofițer de poliție îl frecventa pe Carabas în Moldova.

Florentin Grabovschi, 50 ani, e următoarea piesă în puzzle. În trecut, a lucrat ca inspector la comisariatul general, apoi a intrat în solda milionarului.

Grabovschi activa pentru compania din Chișinău care îi angajase oficial pe tehnologii costaricani ce procesau esența de cocaină din butoaiele cu ulei exotic, în laboratorul clandestin al fraților Vidiș. Pe firma respectivă traficanții voiau să importe și lemn de tec din America Latină. N-au mai apucat. Trebuiau să semneze contractul chiar în ziua arestării din 2008.

Fostul polițist s-a ocupat de actele hispanicilor. Birocrația presupunea invitații, certificate de cazier judiciar și adeverințe din partea firmei angajatoare pentru vize.

Rolul lui Grabovschi însă e subliniat negru pe alb într-o corespondență polițienească moldo-română din 2014. Ofițerii DSO susțin că fostul lor coleg e implicat în “fondarea întreprinderilor fantome prin intermediul cărora se efectua transportarea drogurilor”.

Supravegherea lui a devoalat întâlniri regulate cu Vidiș și a conturat brigadă de 15 colaboratori în jurul fostului polițist. Plus logistica lor, dube, mașini de lux, depozite.

Ulterior, Grabovschi îi vizitează regulat la închisoare pe cei prinși cu laboratorul în pădure.

Expus, fostul inspector devine martor la proces și admite că a rezolvat situații pentru inculpați. Neagă participarea la contrabandă, dar documentele judiciare obținute de RISE vorbesc despre legăturile sale directe cu traficanții de la sursă.

Unul dintre aceștia, Constantin Ticoi zis “Unchiul” (contactul lui Vidiș din Costa Rica), avea discuții direct cu Florentin Grabovschi despre actele tehnologilor aflați în grija lui Vidiș. Vizele fuseseră deschise inițial pe cinci zile, dar “Constantin Ticoi a insistat la prelungirea termenului”.

Florentin Grabovschi n-a fost niciodată pus sub acuzare, dar materialul de urmărire operativă care îl vizează este voluminos.

Astăzi ține o crescătorie de cai belgieni la Mereni, raionul Anenii Noi, unde organizează competiții cu animale de tracțiune. Dar slujba lui de bază, până acum doi ani, a rămas în aparatul de securitate al milionarului sinucigaș care controla una dintre cele mai mari firme de import din țară.

Ultima dată când Grabovschi s-a remarcat public în această postură, a fost în martie 2018, pe fondul unui incident cu o echipă de filmare a Jurnal TV. Reporterii veniseră la vila milionarului ca să facă un reportaj despre credite bancare neperformante obținute de acesta. Filmarea din stradă s-a lăsat cu bătaie, fiind întreruptă brutal de paznicul vilei care i-a lovit pe jurnaliști cu o lopată de zăpadă până când aceștia s-au ascuns în mașină și au chemat poliția.

Ajuns și el la fața locului, Florentin Grabovschi, șeful agresorului, și-a lăudat subordonatul și a anunțat că-l va premia pentru zel. A descris totodată regulile din ansamblul rezidențial și dorințele proprietarului.

Grabovschi îl păzea atunci pe milionarul Iurii Luncașu, sinucis în august 2019.

“NE CUNOAȘTEM DE 30 DE ANI”

Florentin Grabovschi admite ca e prieten din tinerețe cu Anatolie Vidiș, dar nu l-ar mai fi văzut de când acesta s-a eliberat din închisoarea moldoveneasca. Și Luncașu i-a fost prieten, spune fostul polițist într-o discuție cu RISE.

– Reporter: Dvs. erați prieteni sau ce vă lega cu Iurii Luncașu?

– Florentin Grabovschi: Da, da, prietenia.

– Reporter: Ați lucrat la dlui drept șeful pazei. Ce presupunea acest post? Ce făceați?

– Florentin Grabovschi: Dșoară, șef de pază este șef de pază. Atât. Alt ceva ce să mai spui?!

– Reporter: Dvs. îi asigurați paza casei, îl însoțeați pe dlui…?

– Florentin Grabovschi: Tot, tot.

– Reporter: Dar în ziua în care s-a sinucis nu erați cu el?

– Florentin Grabovschi: Nu, nu.

– Reporter: Dar în acea perioadă, august 2019, lucrați pentru el?

– Florentin Grabovschi: Sigur, da, da.

– Reporter: Cum ați ajuns să lucrați cu dlui, cum v-ați cunoscut?

– Florentin Grabovschi: Oi, dșoară, astea-s întrebări lungi și n-am nicio dorință de a discuta temele astea cu dvs. N-am nimic împotrivă să le discut, dar în genere nu vreau să le discut cu nimeni, dar cu atât mai mult cu oameni pe care prima dată îi aud. Sper să mă înțelegeți, da?

– Reporter: Prin anii 2007-2008 era un dosar destul de răsunător pe contrabandă cu droguri…

– Florentin Grabovschi: Aha…

– Reporter: Și atunci au fost condamnați frații Vidiș…

– Florentin Grabovschi: Da, da.

– Reporter: Dvs. îl cunoșteați pe Anatolie Vidiș?

– Florentin Grabovschi: Da, sigur. Sigur că i-am cunoscut.

– Reporter: Și cum v-ați cunoscut?

– Florentin Grabovschi: De 30 de ani ne cunoaștem.

– Reporter: Da, dar în ce circumstanțe? (liniște) Ați colaborat..?

– Florentin Grabovschi: I-am cunoscut… N-am colaborat, ce să colaborăm? Pur și simplu ne-am cunoscut prin cineva, erau muzicanți, la joc… Nu mai țin minte în ce condiții ne-am cunoscut.

– Reporter: Ați făcut afaceri împreună sau care a fost relația?

– Florentin Grabovschi: Nu am făcut afaceri, am fost prieteni cu ei și asta a fost situația.

– Reporter: Dar Constantin Ticoi, zis Unchiul… vă spune ceva?

– Florentin Grabovschi: Cine?

– Reporter: Constantin Ticoi.

– Florentin Grabovschi: Prima dată aud așa ceva.

– Reporter: Tot în acel dosar au fost condamnați 2 cetățeni din Costa Rica, care au stat pe teritoriul R. Moldova în baza unor acte perfectate de dvs. Dvs. atunci i-ați angajat la GB&CO. De ce ați făcut acele acte?

– Florentin Grabovschi: Eu nu am lucrat la GB&CO și nu i-am angajat. Asta este.

– Reporter: Nu ați fost chemat la Procuratură sau să faceți mărturii în acest dosar?

– Florentin Grabovschi: Eu am fost la judecată ca martor.

– Reporter: În dosar, numele dvs figurează precum că ați perfectat acte pentru cei doi cetățeni.

– Florentin Grabovschi: Nu am perfectat și n-am avut nicio treabă, și nu-l cunosc nici pe Constantin și nici pe nimeni. Asta este.

– Reporter: De atunci n-ați mai fost contactat, n-ați mai avut nicio treabă cu dosarul?

– Florentin Grabovschi: Niciodată, niciodată, și nici nu ne-am mai văzut cu persoanele date. S-a eliberat și a plecat din țară și eu nu l-am mai văzut niciodată (n.r. – pe Anatolie Vidiș).

– Reporter: Și nici nu i-ați vizitat la penitenciar?

– Florentin Grabovschi: Ba da, am ajutat, am fost prieteni, am dus mâncare. Normal, ca toți oamenii.

– Reporter: Online, prin presă, era o discuție a dvs. cu Anatol Mătăsaru despre acea presupusă sinucidere. Dvs. spuneați că l-au băgat în pământ [pe Luncașu]. La cine vă refereați?

– Florentin Grabovschi: Oi, dșoară, astea-s întrebări dureroase. Omul a fost în depresie. Presupusă… asta nu-i presupusă, a fost o sinucidere, așa credem noi și Procuratura la fel a făcut investigație.

– Reporter: Dar ce l-a dus la depresie? Poate a fost șantajat…

– Florentin Grabovschi: N-are cum, dar el n-are cum să fie șantajat, dșoară. Pentru că el a fost un om foarte sincer, cinstit, onest, extraordinar de onest, care a ajutat o grămadă de oameni cu bani, biserici, case de copii și așa mai departe. Că eu personal am dus bani, am cumpărat clopote la biserici și mănăstiri, am dus o groază de bani. A fost un om foarte onest. Pur și simplu a fost așa, așa s-a ajuns. (…) Erau probleme de sănătate foarte mari, serioase la dânsul. Depresia, depresia, depresia. N-am reușit să-l scoatem din depresie. Asta a fost.

OMUL CU BANII


Președinte al unui club select de business în Republica Moldova, Iurii Luncașu a rămas mereu în preajma celui mai influent oligarh din țară.

Luncașu controla compania GB & CO SRL, care îi chemase oficial pe cei doi costaricani. Pentru vizele lor alergase efectiv Grabovschi. Firma respectivă urma să importe în 2008 lemn de tec pe mâna narcotraficanților, dar arestarea lor a întrerupt contractul.

Luncașu a fost mereu asociatul majoritar. Când s-a sinucis avea 72% din firmă, iar monitorizarea lui a durat mai mulți ani.

Încă din 2002, de la începutul investigațiilor, direcția antidrog a DSO îl indica pe Luncașu drept verigă esențială în traficul de cocaină:
„Luncașu Iurii Mihail organizează fondarea firmelor-fantomă prin intermediul cărora se efectuează transportarea substanței narcotice – cocaină – din Odessa în Republica Moldova, împreună cu (…)”.

O altă referință la Iurii Luncașu sună așa: “Din informația operativă se cunoaște că el este finanțatorul acțiunilor ilegale de trafic cu cocaină din America Latină în țările UE.

Un alt raport redactat în 2014, adică 12 ani mai târziu – și trimis de anchetatorii moldoveni către omologii români care instrumenta cazul Vidiș la Constanța – relatează o fază din trecut:

„Iurii Luncașu deține legături cu (…) și Florentin Grabovski și anume prin intermediul ultimului a depus un efort pentru eliberarea din locurile de detenție a membrilor grupării criminale mai sus indicați din penitenciarul nr. 11 din municipiul Bălți”.

Ofițerii se referă la episodul încordat din 2008, când arestarea fraților Vidiș și a costaricanilor alarmase organizația.

Luncașu a fondat Acvilin-Grup, unul dintre cei mai mari distribuitori moldoveni de mărfuri din import, în special tutun și alcool. A fost asociat aici cu Oleg Bacalov.

În clădirea Acvilin-Grup din Chișinău, printre alte afaceri ale familiei, este înregistrată și firma (GB & CO).
Prietenia cu Plahotniuc însă a lăsat urmele cele mai dramatice. Luncașu a avut la rândul său o relație bună cu Voronin, dar a rămas în cercul oligarhului.

În 2012, ambii au fost surprinși în Sciez, Franța, într-un sejur cu prietenii la reședințele lor de lux. RISE a publicat fotografiile AICI.

Apoi le-am investigat proprietățile.

Casta investea pe ascuns sume enorme în plasamente imobiliare. Plahotniuc și Luncașu își pasau astfel milioane prin conturi offshore.

De exemplu, Luncașu a reprezentat legal în Republica Moldova compania offshore (Investar Investment Ltd) înființată și administrată de avocați ciprioți care au gestionat mai multe firme conectate la Plahotniuc. Entitatea a procurat un imobil somptuos în Chișinău, cunoscut drept „Casa Albă”, pe lângă televiziunea națională.

În aceeași zi din martie 2017 în care offshore-ul cipriot devine proprietarul clădirii de lux, Vladimir Plahotniuc transferă un milion de dolari în contul lui Iurii Luncașu. Transferul avea la bază un contract confidențial de împrumut, semnat de cei doi cu o lună înainte.

Un alt milion de dolari zboară din nou spre Luncașu în trei tranșe plătite în același an (2017), tot sub justificarea unui împrumut. Dar unul stins: Plahotniuc îi întoarce un milion lui Luncașu.

Tranzacțiile dintre Luncașu și oligarhul căutat azi pentru spălare de bani și crimă organizată au ieșit la lumină în proiectul #Metalleaks. RISE a obținut câteva extrase de conturi bancare deschise în Moldova pe numele lui Plahotniuc, precum și un cont offshore al acestuia (Rowallan Overseas SA).

În seara în care și-a tras un glonț în cap (august 2019), Iurii Luncașu ar fi lăsat un bilet pe care scria: „Căsuța albă am cumpărat-o în 2017. Am fost investitor”.

I-a spus șoferului să tragă pe dreapta, lângă o lizieră de la marginea Chișinăului, a deschis portiera și a ieșit să se aerisească. Nu s-a îndepărtat mult și a trosnit pistolul.

Fugit din țară de două luni, Plahotniuc tasta pe Facebook în ziua înmormântării: „Prietenii adevărați sunt numărați pe degete, ei sunt familia pe care ți-o alegi. Tristețe adâncă și un gol care nu poate fi umplut. Odihnește-te în pace, dragul și bunul meu prieten”.

Pe lângă distribuția de alcool și țigări, defunctul avea interese în construcții și transporturi. Cele mai importante tranzacții le-a derulat însă în sectorul imobiliar, preluând o serie de hoteluri și proprietăți scumpe în centrul Chișinăului și restul țării.

Numele lui Iurii Luncașu s-a evaporat din dosar, când probele au ajuns în instanță. Rămăseseră doar frații Vidiș și sud-americanii. Mișcările și anturajul însă i-au fost consemnate periodic în arhiva operativă DSO.

Contactat de RISE Moldova, Petru Bălănel, avocatul familiei Luncașu ne-a spus că deja ne-a atacat în instanță după ce am anunțat această investigație pe Facebook.

– Petru Bălănel, avocatul familiei Luncașu: Noi ne-am expus în cererea de chemare de judecată, care se află în procedură la Judecătoria sect. Centru. Judecător – dna Berdilo. Acolo aveți cerere de chemare în judecată, în care ne-am expus detaliat la toate cele pe care le-ați publicat dvs., care sunt neîntemeiate absolut. E goană după senzațional, goană după reclamă, după bani, publicitate… Nu s-a probat. Deci dvs. ca jurnaliști cred că erați obligați să probați, să verificați sursele, să le combateți cumva, toate astea n-au fost respectate. Noi am făcut așa cum am considerat necesar. Dacă doriți să faceți dezmințiri, suntem deschiși pentru asta. La moment considerăm că n-ați avut probele și nici sursa care pretinde că ar fi avut așa dosare nu le-a avut pur și simplu.

Nu a fost pornită [o procedură penală pe numele lui Iurii Luncașu] vă spun cu certitudine și am răspunsurile autorităților competente. În cazul dat solicit atragere la răspundere penală atât a dvs. a jurnaliștilor din Moldova cât și a celor de la RISE România.

– Reporter: Să înțeleg că dvs. ne-ați dat deja în judecată, că nu cunosc?

– Petru Bălănel, avocatul familiei Luncașu: Da, repet, la dna Berdilo aveți acțiunea.

– Reporter: Și noi de ce nu am fost înștiințați?

– Petru Bălănel, avocatul familiei Luncașu: Noi am acționat pentru moment doar RISE România.

– Reporter: Păi nici colegii din România nu am auzit să fi fost înștiințați.

– Petru Bălănel, avocatul familiei Luncașu: Bine, atunci vă adresați la instanță, acolo aveți toate materialele, inclusiv pentru dumnealor. Am confirmare că au primit și cererea prealabilă, ai ajuns la destinatar la poșta electronică. Dumnealor cunosc conținutul contestațiilor, plângerii pe care am depus-o în instanță. Cam asta ar fi.

ȘOR, PRIETENUL LOR


MOI este prescurtarea de la “monitorizare operativ-informativă” în argoul polițienesc și multe dintre documentele scurse din DSO poartă acest acronim. Presupune urmărirea unui suspect pe toate canalele posibile, de la filaj fizic la supraveghere electronică, dacă există informații legitime care să justifice demersul judiciar. Scanarea fidelă a cercurilor relaționale arată ierarhii sau niveluri de încredere. Nu duce automat la dosare penale, dacă nu se găsesc probe încadrabile judiciar, dar rapoartele operative consemnează fapte și relații.

Așa îl găsim în proximitatea actorilor principali și pe magnatul Ilan Șor, azi urmărit în celebrul caz al miliardului dispărut din trei bănci moldovenești și spălat într-un păienjeniș de firme offshore. Șor a fugit imediat după Plahotniuc, ambii fiind căutați pentru miliard, înainte cu două luni de sinuciderea lui Luncașu.

Ilan Șor. Foto: Facebook/IlanSor

Ilan Șor. Foto: Facebook/IlanSor

Un membru al acestei grupări s-a ivit cetățeanul Șor Ilan Miron (…)”, scriu ofițerii care studiau rețeaua cocainei în 2010. DSO suspecta că acesta era implicat în infrastructură economică a organizației, prin intermediul unui carusel de societăți pe care le gestiona în acel moment.

La fel ca Luncașu, Șor a făcut bani din intermedierea mărfurilor internaționale. Într-o vreme, controla rețeaua de magazine duty-free în vămile moldovenești.

Ancheta i-a asimilat pe ambii ca fiind în același grup, iar legăturile constante au generat extinderea supravegherilor operative. Dar fără să ducă la un dosar penal.

„La moment, formaţiunea criminală din care face parte figurantul (Șor – n.r.) depune toate eforturile pentru a stabili noi metode mai conspirate de transportare a drogurilor pe alte căi, cu implicarea altor coparticipanţi (…)”, se arată în fișa operativă a suspectului Șor, întocmită în 2010 de ofițerul Timur Cîșlari, acum lucrător INI.

Documentul invoca și îngrijorarea grupării la arestările din 2008.

În perioada care a urmat, relația Șor-Luncașu a căpătat și dimensiune imobiliară. De exemplu, pe un activ schimbat între ei procurorii au pus între timp sechestru: hotelul Flora din Bălți folosit de Șor pentru a lua credite de zeci de milioane de la Banca Socială. Acolo, absolut întâmplător și înainte cu un an ca hotelul să devină al lui Șor, fuseseră cazați cei doi tehnologi costaricani în primele lor zile din Moldova.

Miliardul furat din sistemul bancar și plătit de populație a provocat criză socială și economică în Moldova recentă. Peste 30 de dosare penale – privind delapidarea Băncii de Economii (BEM), Băncii Sociale și Unibank, prin acordarea creditelor neperformante – au plecat în instanță.

Eroul principal rămâne fugarul Ilan Șor, fost președinte al Consiliului de Administrație al BEM, actual șef de partid parlamentar. Prejudiciul pus în iulie 2019 pe numele lui Șor se ridica la cinci miliarde de lei.
Luna trecută, Șor a dat în judecată RISE Moldova după ce am anunțat această investigație pe pagina de Facebook. Avocații politicianului susțin în plângere că au obținut un răspuns de la Ministerul Afacerilor Interne din care reiese că Ilan Șor nu a fost supus unor măsuri speciale de investigație în baza unei legi din 2012 (nr. 59 /2012). Numai că nota clasificată publicată de RISE pe Facebook datează din februarie 2010 și se referă la situații documentate anterior.

CONTROLORUL


Eduard Veniamin Tviordohleb Nume de cod: Moldovan. E brunet, atletic, are 56 de ani și trei cetățenii (română, moldovenească, bulgară). Face comerț și turism în cele trei țări.

Tviordohleb, mama lui (Margarita Guțuleac) și răposatul Iurii Luncașu au fost acuzați de fraude cu credite neperformante obținute la Banca de Economii, de către doi martori din cazul fraudelor (Denis Ureche și Alexei Damaschin).

Operațiunile antidrog îl indică pe Tviordohleb drept „responsabilul cu realizarea cocainei în Comunitatea Europeană”.

DSO îl documentează aprig și recrutează informatori în mediul lui. E descris în notele informative sau în corespondența cu poliția română drept veriga care leagă investitorii de oamenii din teren, cu rol de executiv în rețea. Un controlor al tranzacțiilor și infrastructurii de acoperire. Menține contact sistematic cu Grabovschi, șeful pazei lui Luncașu.

În 2009, cu Vidiș după gratii, Tviordohleb devine obiectiv major. Un dosar operativ se cheamă acum “Moldovan” și dezvăluie că bărbatul folosește în România numele Edy Guțuleac. Și se cunoaște cu Stelian State zis Nașul, traficant român cu legături în America de Sud.

Tviordohleb este important în angrenaj fiindcă se mișcă în toată regiunea. „Este un bărbat autoritar, încrezut în sine și precaut în acțiuni”, consemna DSO într-o notă de filaj din iulie 2009. „Dumnealui deseori se implică în afaceri dubioase și de aceea în permanență avea unele neplăceri cu organele de drept, dar de fiecare dată acestea erau rezolvate pozitiv”, turna la DSO un informator din rețea.

O tranzacție cu cocaină la Moscova l-ar implica, documentată fiind în februarie 2008 de secția 14 din capitala rusă. Curierul local se afla în legătură cu “Moldovan”. În luna aceea, la Chișinău, cădeau la pușcărie frații Vidiș și costaricanii.

Conexiunea rusească se coroborează cu informațiile primite de la direcția contra crimei organizate din Sofia, Bulgaria: suspectul ar face parte dintr-un grup format de moldoveni, români, bulgari și albanezi implicați în trafic cu cocaină, heroină și amfetamine.

La Sofia se mai leagă o informație vitală. Mașina neagră în care Vidiș transporta costaricanii în Moldova fusese folosită înainte și de Tviordohleb în Bulgaria. În vehicul, un Mitsubishi Pajero cu numere bulgărești, DSO a găsit cocaină și o cerere de azil din partea firmei lui Luncașu la reținerea lui Vidiș din 2008.

Tviordohleb are un hotel pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, la Nisipurile de Aur (“Ambasador“), a aflat DSO în 2014. La Chișinău, ofițerii îl monitorizau constant la hotelul “Luna”, poziționat în centrul capitalei moldovenești, din aproprierea clădirii Parlamentului. Locația era frecventată de grupare. În acte apare mama lui Tviordohleb, o septuagenară.

“Îl cunosc din copilărie, dar nu știam cu ce se ocupă”

L-am întrebat și pe Eduard Tviordohleb (obiectivul “Moldovan”) despre relația cu frații Vidiș. De când îi știe și de ce patru poliții din regiune l-au documentat pentru trafic de droguri.

Eduard Tviordohleb

Eduard Tviordohleb

– Eduard Tviordohleb: Nu i-am mai văzut (pe frații Vidiș -nr) de 10 ani, nu înțeleg despre ce vorbiți. Eu pe Anatol Vidiș de care m-ați întrebat îl cunosc din copilărie, de când era muzicant. Care e problema mea cu ce se ocupă el? Eu dacă văd un om după cinci ani de zile, ce trebuie să fac? Să fug pe stradă? Îi zic <Bună ziua, domnule> și așa mai departe. Trebuie să fug de oameni? Ce înseamnă că m-am întâlnit? (…) Aici sunt niște murdării scoase de cineva, mă înțelegeți?

– Reporter: Dar cine ar vrea să vă compromită? Aveți vreun dușman?

– Eduard Tviordohleb: Nu, eu n-am niciun dușman. Dar cum pot eu să știu cu ce se ocupă omul ăsta? Îl știu cu altă atitudine și din alte surse, nu ce face el, înțelegeți?

– Reporter: Pe Florentin Grabovski îl cunoașteți?

– Eduard Tviordohleb: Da, da, îl cunosc. E pur și simplu o cunoștință care venea acolo, la terasă (Hotel Luna- nn), unde ne vedeam.

– Reporter: Pe Iurii Luncașu, pe Iurie Drozd?

– Eduard Tviordohleb: Da, da.

– Reporter: Au fost documentați și ei în anchetă. Pe Iurie Luncașu ofițerii îl numeau finanțator. Omul cu banii.

– Eduard Tviordohleb: Eu vreau să vă spun o informație, dacă sunteți profesional ok. Păi omul ăsta niciodată – nu că o finanțat pe cineva – dar el n-a vrut să audă de nimic niciodată. Omul ăsta era atât de curat. Asta e o prostologie scoasă de cineva. Noi am avut o fabrica de făcut șampanie cu dânsul, împreună, cu 30 de ani în urmă. De atunci îl cunosc pe omul acesta. Un om foarte curat.

– Reporter: Numai că pe compania lui Luncașu se făceau importurile exotice de mărfuri îmbibate cu cocaină.

– Eduard Tviordohleb: N-am idee ce companii are el. Eu vă spun, pur și simplu, că omul ăsta nu se ocupa niciodată cu așa ceva. E o prostologie scoasă de cineva.

O ECHIPĂ DE UN MILIARD


Serghei Iaralov, omul de încredere al oligarhului fugar Vlad Plahotniuc, apare și el profilat într-un raport DSO din 2010. Nu era suspect de trafic de droguri, dar proximitatea sa în mediul lui Iurii Luncasu, Ilan Șor sau Tviordohleb a stârnit interes operativ printre ofițerii care monitorizau rețeaua.

Ani mai târziu, pe Serghei Iaralov îl regăsim și într-un raport confidențial, emis de subsidiara americană a Deutsche Bank, drept beneficiar al unor tranzacții cu firme-paravan implicate în „Jaful secolului”.

Documentul face parte dintr-o investigație specială privind frauda bancară de la Chișinău. Numele lui Iaralov este legat de operațiunile bancare ale unei companii opace care figurează și în raportul Kroll, conectată la impresara interpretei de muzică pop „Jasmin”, soția lui Ilan Shor.

Și Iurie Drozd făcea parte din anturaj. Un informator DSO sub acoperire raportează la un moment dat că l-ar fi ajutat pe Tviordohleb, cu expertiza sa contabilă.

Anul acesta, Iurie Drozd a fost trimis în judecată pentru un episod al fraudelor bancare, alături de patru complici, printre care și partenerul său Ion Lambantu. Și cel din urmă are fișă operativă la DSO în același context relațional.

Delapidarea în cazul lor se ridică la 19,4 milioane de lei și s-ar fi comis la BEM, potrivit PCCOCS. Alături de Luncașu sau Tviordohleb, Iurie Drozd era amintit public și de doi martori în dosarul BEM, Alexei Damaschin și Denis Urechi.

Comunicatul procuraturii din februarie face următoarea precizare:

„(…) Este de menționat că debutul investigării cazului a avut loc în 2017, prin instrumentarea dosarului de Procuratura Anticorupție, fiind lăsat în nelucrare timp de aproximativ trei ani. Ulterior, în aprilie 2020, investigațiile au fost accelerate, iar în octombrie 2020, figuranților le-a fost atribuit statutul de învinuiți. Acum, la terminarea urmăririi penale, dosarul ce constituie 40 de volume a fost trimis în judecată, spre examinare în fond”.

Contactat de RISE, Vladimir Cioban, fostul șef al Direcției antidrog din cadrul INI, în perioada 2013-2014, și cel care semnează mai multe solicitări de cooperare internațională pe speța operativă, ne-a spus că nu poate vorbi cu noi, deocamdată, din cauza unei urgențe medicale.

Iurie Drozd și Serghei Iaralov nu au putut fi de găsit la telefon.

PROBE SUFICIENTE ȘI O MOTIVARE STRANIE

Corneliu Bratunov, acum șef-adjunct la Procuratura mun.Chișinău, s-a familiarizat în trecut cu dosarul Vidiș, când îl superviza pe procurorul de caz. L-am rugat să comenteze pentru RISE decizia finală a instanței care a subțiat condamnările inculpaților.

Corneliu Bratunov. Foto: csp.md

Corneliu Bratunov. Foto: csp.md

– Corneliu Bratunov: Sentința e destul de interesantă, prima instanță ei au condamnat… Eu am exercitat numai urmărirea penală la faza de urmărire penală. Persoanele au fost arestate: Vidiș și doi cetățeni din Costa Rica, dacă nu mă greșesc. A fost expediat la Judecătoria Sîngerei care a emis sentința de condamnare, dar Curtea Supremă a făcut ce-a făcut. Motivarea destul de stranie a fost. Eu am citit, dar cazul a fost foarte de mult și nu-mi aduc aminte cu ce s-a terminat. Știu că până la urmă au rămas condamnați, dar s-a micșorat pedeapsa.

– Reporter: Nu vi se pare suspect, până la urmă unu a fost condamnat la 4 ani…

– Corneliu Bratunov, procuror: Desigur că mi se pare suspect. Dar justiția la noi uneori este imprevizibilă. Ce am putut, am făcut pentru condamnarea lor și erau probe suficiente mai ales că toți dintre ei recunoșteau, în afară de doi dintre ei, că dădeau vina pe frate-su, că el a adus drogurile și pur și simplu a folosit locația lor.

– Reporter: Credeți că s-au făcut careva presiuni în acest dosar?

– Corneliu Bratunov: Eu pot să cred multe, dar ca jurist nu pot să afirm și să infirm. Eu n-am participat la examinarea cauzei în instanța de judecată. Mai mult ca atât, eu am urmărit și am ținut legătura cu procurorul pe caz, dacă nu greșesc e dnul Bordianu, fost procuror la Sîngerei. Când dosarul a fost examinat de către Jud. Sîngerei în prima instanță, și a fost emisă sentința de condamnare, mai departe am pierdut urma.

– Reporter: Din ce am văzut, erau mai mulți figuranți în dosar, de ce au fost condamnați doar ăștia?

– Corneliu Bratunov: Probe erau suficiente. Au fost depistate droguri în proporții deosebit de mari, a fost depoziții ale recunoașterii. În sângele suspecților au fost depistate, adică expertiza medico-legală a stabilit cu certitudine că ei au întrebuințat cocaina, toți 5 care au fost reținuți în dosar. Acolo mai era o persoană anunțată în căutare, în privința la cursul de jos (nedeslușibil) Ticoi, dacă nu greșesc, cetățean român, dar el, dacă nu greșesc, a decedat. Am avut informația din Interpol că a decedat undeva în Costa Rica sau tot pe undeva în America Latină.

– Reporter: Dar când a decedat, în timpul urmăririi penale?

– Corneliu Bratunov: Prin 2014 sau 2015.

– Reporter: A fost un dosar de rezonanță, dar s-a încheiat așa, subit…

– Corneliu Bratunov: La noi justiția uneori este imprevizibilă. Cum au apreciat ei probele astea… Poate s-au schimbat careva declarații, careva probe în instanță, dar la momentul când dosarul se afla în urmărirea penală și când a fost expediat în judecată, după părerea mea erau probe suficiente pentru a fi condamnați. Motivarea CSJ pentru mine era stranie. Ei au apreciat că nu este demonstrată valoarea pentru „drogurile în proporții deosebit de mari”. Valoarea la contrabanda de droguri nu se apreciază în bani pentru că ele nu se vând în circulația liberă. Acolo proporția e stabilită de Guvern. E evident că erau 5 sau 7 kg de cocaină, cum acestea nu-s proporții (nr. deosebit de mari), dacă la noi câteva grame sunt deja proporții deosebit de mari?!

OFIȚER DE CAZ: “NU ESTE O OCAZIE BUNĂ”

L-am sunat pe Timur Cîșlari, ofițer principal la Inspectoratul Național de Investigații și unul dintre cei care au semnat mai multe rapoarte operative obținute de RISE. Iată cum a decurs discuția:

– Reporter: Avem câteva întrebări despre operațiunea Lemur din 2009-2010.

– Timur Cîșlari, ofițer INI: Nu știu despre ce Dvs. vorbiți.

– Reporter: Ați lucrat la Antidrog?

– Timur Cîșlari: Unde am lucrat este treaba mea.

– Reporter: Avem mai multe documente care sunt semnate de Dvs. și am dori să discutăm pe marginea lor.

– Timur Cîșlari: Ceea ce aveți Dvs. vă vizează. Nu știu cu cine vorbesc acum la telefon și nu cred că este o ocazie bună ca să comunicăm. Sper că mă înțelegeți. Nu am ce comenta că nu este o ocazie…

Mihai MUNTEANU, Iurie SANDUȚA

Au contribuit: Marcela ZĂMOSTEANU, Cristi CIUPERCĂ

Grafică: Elena DUMITRU, Sergiu BREGA

Fact-checking: I. C.


Un proiect realizat cu sprijinul Press Start: Crowdfunding Stories That Matter.

Comenteaza acest articol

Folosim cookie-uri

Rise Project utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastra pe site-ul nostru. Va rugam sa cititi modul in care riseproject.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform politicii de prelucrare a datelor.