Banii marilor corupți

Ani la rând, Romania a fost criticată de către comunitatea internaţională din cauza corupţiei şi a faptului că marii corupţi nu ajungeau în faţa justiţiei. În ultima perioadă au avut loc arestări răsunatoare însă, dincolo de show-ul mediatic, România nu are mai nimic de câștigat din condamnarea marilor corupți. Banii furați de aceștia sunt recuperați într-o măsură infimă. După ce luciul cătuşelor purtate de personaje celebre dispare din prim planul camerelor de luat vederi, lucrurile se diluează şi de foarte puţine ori se merge pînă la capăt în recuperarea prejudiciului. Dincolo de leşinuri, de atacuri de panică sau încercări eşuate de suicid ale celor dovediţi în justiţie că au fraudat statul, personajele în cauză nu sunt afectate întotdeauna şi financiar.

---

 

 Pașii care se fac pentru a recupera prejudiciul:

 

1.  Identificarea bunurilor persoanelor anchetate

Responsabil: poliţist/specialist financiar

2.  Sechestrarea bunurilor identificate pentru acoperirea prejudiciului/stabilirea sechestrului asigurător pentru rechizitoriu

Responsabil: procuror

3.  Trimiterea dosarului in instanţă

Responsabil: procuror

4.  Decizia instanţei de a confisca bunuri şi menţinerea sechestrului asigurător

Responsabil: judecător

5.  Punerea în aplicare a deciziei

Responsabil: ANAF -Agenția Națională de Administrare Fiscală sau executor judecătoresc

 

---

 

Marile dosare de corupţie

Dacă în urmă cu mai mulţi ani dosarele de corupţie trenau în justiţie, în ultima perioadă am asistat la mai multe condamnări în cazuri celebre. Potrivit raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în ultimii doi ani au fost condamnate definitiv pentru corupție 552 de persoane, un număr dublu față de numărul celor condamnați pentru acte de corupție în perioada 2006-2010. Dintre cei condamnați, din 2005 încoace, unsprezece sunt demnitari dintre care șapte au primit condamnări definitive anul trecut.

În cele ce urmează vă prezentăm stadiul recuperării prejudiciului în câteva dintre cele mai răsunătoare cazuri de corupție.

 

Dosarul Ionel Manţog: Condamnatul contestă executarea silită

 

La data de 23 martie 2006, Departamentul Naţional Anticorupţie a început urmărirea penală împotriva lui Ionel Manţog. Secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului, Manţog a fost acuzat că a folosit informaţii ce nu erau destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Potrivit procurorilor, în perioada 2001-2002, Ionel Manţog, la acea vreme director al direcţiei de resurse umane, legislaţie, restructurare şi privatizare din cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia (CNLO), împreună cu Ion Vulpe, directorul general al companiei, au cumpărat la preţuri modice, direct sau prin interpuşi, case şi terenuri situate în mai multe comune din judeţul Gorj. Cei doi deţineau informaţii că acele case urmează sa fie expropriate pentru a extinde exploatările de lignit ale CNLO. În schimbul caselor cumpărate, Manţog şi Vulpe au primit fonduri de la CNLO, pentru a-şi construi vile. Manţog a cumpărat, în nume personal, dar şi prin intermediul soţiei sale şi al cumnatei sale, trei imobile pentru 36.000 lei. CNLO i-a oferit pe ele, pentru expropriere, 414.000 lei, adică de peste zece ori mai mult.

 

Condamnare

         La data de 9 iulie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) îi condamnă pe Ionel Manţog şi Ion Vulpe, definitiv şi irevocabil, la 5 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu în formă calificată.

Valoare prejudiciu

           În hotărârea curţii se menţionează faptul că se « confiscă de la inculpatul Manţog Ionel suma de 378.526 lei, iar de la inculpatul Vulpe Ion suma de 454.773 de lei , sume dobândite din savârşirea infracţiunii. »

Stadiul recuperării prejudiciului

         Hotărârea ICCJ menţionează clar faptul că “părţile vătămate, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Complexul Energetic Rovinari şi Complexul Energetic Turceni nu s-au constituit părţi civile în cauză.” Neconstituirea în parte civilă în dosare penale, pentru a-şi recupera prejudiciul, este o practică frecventă în cazul companiilor sau instituţiilor de stat. În cazul de faţă, faptul că societăţile păgubite nu s-au constituit părţi civile în dosar înseamnă că banii care urmează să fie confiscaţi în urma hotărârii nu merg la companiile respective, ci sunt  confiscaţi direct de ANAF.

         Între timp, cele trei societăţi păgubite în dosarul Manţog au fost reorganizate şi fac parte toate din Complexul Energetic Oltenia. Am solicitat actualei societăţi să ne menţioneze motivul pentru care la momentul judecării dosarului cele trei societăţi nu s-au constituit părţi civile pentru a-şi recupera prejudiciul, însă până în momentul publicării articolului nu am primit niciun răspuns.

           După ce Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Târgu Jiu a demarat procedura executare, pentru a recupera prejudiciul, Manţog a contestat în instanţă executarea silită. La data de 11.01.2013, Judecătoria Târgu Jiu a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare pe motive de procedură. Administraţia Finanţelor Publice a făcut recurs, la data de 12.02.2013, fără a se menţiona deocamdată un termen de judecată.

            Potrivit sentinţei Judecătoriei Târgu Jiu privind contestaţia la executare, Administraţia Finanţelor Publice Gorj luase măsura “indisponibilizării sumelor existente precum şi a celor viitoare in conturile lui Manţog deschise la BRD-Groupe Societe Generale SA, Banca Comercială Română SA şi Bancpost SA, precum şi a oricăror sume deţinute/datorate către Penitenciarul Târgu Jiu, SC Complexul Energetic Turceni SA şi SC Complexul Energetic Oltenia SA.”

              După ce va fi judecat şi recursul, Manţog nu se mai poate folosi de alte instrumente juridice pentru a nu plăti prejudiciul, în cazul în care va pierde.

 

Dosarul Năstase – Trofeul calităţii: Năstase a plătit dar contestă plata cheltuielilor de executare

 

Fostul premier Adrian Năstase a fost acuzat de către Direcţia Naţională Anticorupţie că în 2004, a organizat un simpozion prin care s-a finanţat, de fapt, campania sa electorală. „Trofeul calităţii în construcţii” a fost organizat de către Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), iar cele peste 1,7 milioane de euro, reprezentând taxe de participare, au ajuns la patru companii controlate de doi dintre apropiaţii familiei Năstase. Mai departe, banii au intrat în buzunarul unei firme care a lucrat pentru campania prezidenţială a lui Năstase. 

           Deşi banii ar fi trebuit sa fie încasaţi de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, Irina Jianu, director al ISC la acea vreme, cu sprijinul Dianei Gasparovici (fost inspector general de stat adjunct în cadrul ISC), ar fi dispus ca aceste taxe să fie încasate direct de patru societăţi comerciale controlate de Bogdan Popovici şi Marina Ioana Popovici (SC Mediaglobe Invest SRL, SC Urban Consult SRL, SC Axa Management SRL, SC Contur Media SRL). Mai departe, cele patru companii menţionate ar fi încheiat contracte fictive cu o altă firmă, SC Arond SRL, controlată tot de familia Popovici, contracte care ar fi trebuit să justifice cheltuieli pentru o serie de servicii care, de fapt, nu au fost executate.

Condamnare

          La data de 23 mai 2012, după doar patru zile de la numirea sa în funcţia de inspector şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii, Adrian Grăjdan a trimis o scrisoare instanţei prin care cerea ca ISC să nu mai fie parte civilă în proces pentru că nu există niciun prejudiciu. După acest episod, prim-ministrul Victor Ponta l-a demis, iar Grăjdan este acum cercetat de DNA pentru favorizarea infractorului.

         La data de 20 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl condamnă definitiv si irevocabil pe Adrian Năstase la 2 ani de închisoare cu executare.

        La data de 18 martie 2013, Năstase a fost eliberat.

Valoare prejudiciu

            În total, Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost prejudiciat cu peste 70 de miliarde de lei vechi (echivalentul a aproape 1,7 milioane de euro).

            Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie « obligă în solidar pe inculpaţii Năstase Adrian, Jianu Paula Irina, Gasparovici Diana, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, aceasta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A ROND S.R.L. si pe inculpatul Vasile Mihail Cristian, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC EUROGRAFICA SRL la 3.337.452 lei despăgubiri civile către partea civilă Inspectoratul de Stat în Construcţii. Obligă în solidar pe inculpaţii Jianu Paula Irina, Gasparovici Diana, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, aceasta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A ROND S.R.L şi pe inculpatul Vasile Mihail Cristian, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC EUROGRAFICA SRL la 3.143.931 lei despăgubiri civile către partea civilă Inspectoratul de Stat în Construcţii.”

           Instanţa a menţinut sechestrele asigurătorii asupra următoarelor sume şi imobile deţinute de inculpaţi:

•  sechestru asigurător asupra sumei de 118.650 USD aparţinând lui Adrian Nastase
•  sechestru asigurător asupra imobilului deţinut de Irina Jianu în Bacău
•  sechestru asigurător asupra imobilului deţinut de Diana Gasparovici în Brăila
•  sechestrul asigurător asupra imobilului deţinut de Bogdan Popovici şi de Marina Ioana Popovici în Bucureşti
•  sechestru asigurător asupra imobilului deţinut de Mihail Cristian Vasile în Bucureşti

Stadiul recuperării prejudiciului

         Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul de Stat în Construcţii, “la data de 19.02.2013, în numele debitorului Adrian Năstase s-a virat suma indiviză de 3 337 458 de lei în contul ISC deschis la Trezoreria Sectorului 5 Bucureşti, iar în cel mult două zile lucrătoare a fost virată la bugetul de stat.” Nici executorul și nici Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nu au putut să ne lămurească cu privire la originea banilor pe care i-a plătit Năstase. ISC susţine că Năstase mai are de plătit cheltuielile de executare. Vicenţiu Timnea, executorul judecătoresc care s-a ocupat de dosar, ne-a declarat că deocamdată nu a emis procesul verbal de cheltuieli, dar, potrivit reglementărilor legale, Timnea susţine că suma maximă care ar putea fi plătită este de 8 000 euro.

           Inspectoratul de Stat în Construcţii mai are de recuperat cea de a doua sumă menţionată în hotărârea judecătorească, pe care trebuie să o plătească doar ceilalţi inculpaţi, fără Năstase.

          La data de 28.02.2013 Adrian Năstase a depus la Judecătoria Sectorului 1 o contestaţie la executare. Executorul judecătoresc în cauză ne-au declarat că nu a fost citat în legătură cu contestaţia formulată. Următorul termen de judecată este pe 11 iulie 2013.

            Năstase solicită instanţei să dispună “anularea executării silite însăşi şi anularea tuturor actelor de executare.” În contestaţie, Năstase susţine că începuse executarea voluntară, după ce trimisese o notificare ISC la data de 7 februarie prin care făcuse oferta reală de plată şi solicitase să i se comunice informaţiile necesare plăţii, respectiv contul bancar şi codul fiscal. În ziua următoare, pe 8 februarie, executorul Vicenţiu Timnea le-a trimis o adresă Danei Năstase şi lui Andrei Năstase în care susţine că ISC stăruie în recuperarea pe calea executării silite a întregii creanţe. În cele din urmă, Andrei Năstase a efectuat plata reprezentând prejudiciul tatălui, iar ordinul de plată depus la dosar datează din 15 februarie. În aceeaşi zi, Adrian Năstase a fost somat la penitenciar în legătură cu contestaţia la executare.  Într-o somaţie şi punere în întârziere, înaintată la data de 12 februarie 2012 Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), depusă la dosar, Năstase face referire la cheltuielile de executare: “chestiunea cheltuielilor de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare va fi rezolvată separat, pe baza procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, numai în limitele, cuantumul şi condiţiile legii. (…) Nu mai datorăm cheltuieli de executare silită pentru acte făcute de executorul judecătoresc începând cu data prezentei puneri în întârziere, iar toate cheltuielile privind consemnaţiunea sunt în sarcina Inspectoratului de Stat în Construcţii.” Singurele acte de executare efectuate în dosar au fost înregistrarea cererii de executare şi somaţia trimisă lui Adrian Năstase.

Ce risca să piardă Năstase dacă se continua procedura de executare

         În cazul lui Năstase, procedura de executare silită s-a oprit încă după primele măsuri pentru că a plătit întreg prejudiciul. Legal, el poate recupera suma plătită în numele celorlati inculpaţi îndreptându-se în justiţie împotriva lor.

        Vicenţiu Timnea, executorul judecătoresc care s-a ocupat de acest caz, ne-a declarat că, în cazul în care Năstase nu ar fi plătit, potrivit procedurilor legale de executare, alternativa cea mai simplă pentru “a se recupera o parte din creanţă era să se recupereze suma cu privire la care exista un sechestru asigurător pe un cont pe care Năstase îl avea deschis la o bancă.” Timnea spune că vânzarea caselor deţinute de Năstase pentru a recupera prejudiciul reprezenta o procedură dificilă, pentru că « totalitatea bunurilor pe care le deţinea erau în coproprietate cu soţia şi până nu se făcea partajarea acestor bunuri, neexistand un titlu executoriu şi împotriva soţiei nu puteau fi valorificate. ». Conform declaraţiei lui Timnea, în această situaţie, Inspectoratul de Stat în Construcţii « putea să solicite partajarea bunurilor comune şi atunci se făceau două loturi comparativ egale, ca valoare sau ca utilitate, revenindu-i în deplină proprietate o parte dintre bunuri Danei Năstase, iar o altă parte lui Adrian Năstase. Iar executarea silită se făcea doar pentru cele la care Adrian Năstase era unic proprietar »

 

Dosarul Vasile Duţă , senator PSD – trafic de influenţă 

 

Istoric dosar

        La data de 5 aprilie 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie a început urmărirea penală împotriva lui Vasile Duţă. Senator PSD în perioada 2000 – 2004, Duţă a fost acuzat că a primit bani şi bunuri, printre care un Mercedes ML în valoare de aproape 40 000 euro pentru a-şi folosi influenţa pe lângă diverse instituţii ale statului.

Condamnare

         La data de 5 mai 2010, după respingerea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis menţinerea sentinţei anterioare date de Curtea de Apel Galaţi. Astfel, Vasile Duţă a fost condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare.

Valoarea prejudiciului

        Curtea de Apel Galaţi a decis şi confiscarea autoturismului Mercedes ML şi a dispus ca fostul senator să plătească statului despăgubiri de 9 100 dolari.

 Stadiul recuperării prejudiciului

          Potrivit datelor furnizate de Agenţia Naţională de Administare Fiscală (ANAF), “la data de 10.05.2010 Curtea de Apel Galaţi, Secţia Penală, prin adresa (…) înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Oradea, a transmis spre executare silită titlul executoriu din acest dosar (…) prin care se stabilesc în sarcina debitorului cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 3.300 lei şi echivalentul în lei al sumei de 9100 USD la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din ziua plăţii şi se menţine măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului  marca Mercedes Benz. În urma aplicării măsurilor de executare silită întreprinse s-a încasat suma de 3.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar din suma de 9.100 USD, echivalentul a 30.015 lei s-a încasat suma de 14.099 lei.”

Dosare de confiscare a averii – Agenţia Naţională de Integritate

 

          Confiscarea averilor nejustificate este un alt domeniu în care lucrurile se mişcă foarte greu.

         Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a înfiinţat în 2007 iar de atunci a constatat existența unor diferențe nejustificate între averea dobândită și veniturile realizate într-un număr de 44 de cazuri. Din cele 44 de dosare pe care ANI le-a înaintat în justiţie, până în prezent, au fost câștigate patru procese prin decizie definitivă și irevocabilă a instanței.

Raportul anual al Comisiei Europene privind mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) în domeniul justiţiei din 2012 recunoaşte importanţa ANI, dar remarcă faptul că nu s-au înregistrat încă rezultate convingătoare în ceea ce priveşte confiscarea averilor nejustificate.

        Suma totală a diferențelor nejustificate între averea dobândită și veniturile realizate constatată de ANI în toate cele 44 de dosare este în valoare de 52.882.793 lei (aprox. 12.298.000 €).

 

Dosarul permiselor din Argeş

 

În decembrie 2008, DNA a trimis în judecată 28 de persoane în legătură cu fraudarea examenelor pentru obţinerea permisului de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Argeş.

DNA a descoperit că în perioada 01 ianuarie 2006 – iunie 2008, pe raza judeţului Argeş şi-au stabilit domiciliul şi au obţinut permise de conducere aproximativ 3.200 persoane.

           În 2012, Gheorghe Codruţ Vlăsceanu, fostul comisar şef al Serviciului Permise şi Înmatriculări Auto Argeş a fost condamnat de Curtea de Apel Târgu Mureş la 14 ani de închisoare. În acelaşi dosar, Daniel Zidaru, subcomisar de poliţie, are de executat  11 ani si 4 luni de închisoare.

Hotărâre judecătorească privind confiscarea averii

Potrivit informaţiilor furnizate de către Agenţia Naţională de Integritate, în anul 2009,  ANI a sesizat Curtea de Apel Pitești în vederea confiscării sumelor de 454.805 euro, 1.580 USD şi 145.420 lei, a căror proveniență nu putea fi justificată de către Vlăsceanu Gheorghe şi confiscarea sumelor de 61.650 Euro şi 9.980 lei de la Zidaru Daniel, a căror proveniență nu putea fi justificată de către cei doi. Aceste sume au fost, în prealabil, indisponibilizate de către Direcția Națională Anticorupție în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la aceștia.

Stadiul confiscării averii

 Cele două cazuri sunt singurele dosare câştigate de ANI în care averea nejustificată a fost efectiv virată la bugetul de stat.  Suma totală confiscată a fost de de 2.501.102, 79 Lei (aprox. 551.000 €).

 

Dosarul Vele

 

În ianuarie 2003 Parchetul Naţional Anticorupţie – Serviciul Anticorupţie Braşov a sesizat Comisia de Control a Averilor constituită la nivelul Curţii de Apel Braşov cu solicitarea de a declanşa din oficiu procedura de control a averii fostului administrator al SC Rial SA Braşov, societate la care Consiliu Judeţean Braşov era unic acţionar, întrucât numitul Vele Dan, fost administrator al societăţii, nu şi-a depus declaraţia de avere nici la învestirea şi nici la eliberarea din funcţie. Dosarul Vele este primul caz de confiscare a averii.

Între timp, în 2007, a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Integritate, care a preluat dosarul.

 

Hotărâre judecătorească privind confiscarea averii

La 19 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  « constată că persoanele cercetate au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate în valoare de 129 517,80 dolari. Dispune confiscarea acestei sume şi obligă persoanele cercetate să o plătească în termen de 6 luni de la pronunţarea deciziei, în echivalent lei la data plăţii”

Stadiul confiscării averii

            Potrivit datelor furnizate de ANAF, “au fost întreprinse măsurile de executare silită, constând în emiterea şi comunicarea către debitori a somaţiilor, ca primă formă de executare silită, modalitate ce a fost urmată de măsura indisponibilizării tuturor veniturilor şi a bunurilor proprietate deţinute de debitori, anume: executarea silită prin poprire a sumelor ce se cuvin debitorilor, atât cele existente în conturile bancare deţinute de aceştia cât şi cele de la terţi. Totodată, s-a procedat la identificarea tuturor bunurilor imobile şi/sau mobile aflate în proprietatea acestora în condiţiile prevăzute de lege prin solicitarea de informaţii Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale, urmate de aplicarea sechestrelor pe bunuri imobile cu solicitarea înscrierii ipotecii legale la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, urmând a se proceda la evaluare şi valorificarea bunurilor sechestrate şi care să acopere creanţa datorată de către cele două persoane debitoare.”

 

Dosarul Dabela

 

În 2009, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe fostul director general al RADET, Gheorghe Dabela, la şase ani de închisoare în dosarul în care este acuzat că a primit mită peste jumătate de milion de euro, pentru derularea unui contract de modernizare a regiei.

            În paralel cu dosarul penal, încă din 2004, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând declanşarea procedurii de verificare a averii. Şi acest dosar a fost preluat de către ANI.

Hotărâre judecătorească privind confiscarea averii

Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 22 martie 2012 « constată că persoanele cercetate Dabela Gheorghe Ion şi Dabela Adriana au efectuat cheltuieli nejustificate, în sumă de 61 589,40 lei. Dispune confiscarea sumei de mai sus şi obligă persoanele cercetate să plătească această sumă la bugetul statului, în termen de trei luni de la pronunţarea deciziei.”

Stadiul confiscării averii

           ANAF ne-a precizat că „în data de 18.01.2013 s-au emis somaţii şi titluri executorii pe numele debitorilor, iar în data de 07.03.2013 şi în data de 12.03.2013 s-au emis adrese de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor bancare pe numele debitorilor”

         “Prezentarea unor rezultate convingătoare în ceea ce priveşte recuperarea produselor rezultate din săvârşirea de infracţiuni” este una dintre recomandarile raportului anual MCV pe 2012.

Cine monitorizează recuperarea prejudiciului

 

         Recuperarea prejudiciului este o sarcină împărţită între mai multe instituţii ale statului. Pronunţându-se asupra ultimului raport MCV, preşedintele Traian Băsescu remarca recomandările făcute de Comisia Europeană pentru o mai bună gestionare a recuperării prejudiciilor:  “Condamn pe cineva pentru că a produs daune, dar nu avem nicio evidenţă ce s-a recuperat din acele daune. Ori este esenţial ca statul român să-şi creeze o instituţie eficientă de recuperare a daunelor constatate de justiţie.” În declaraţii, şi premierul Victor Ponta a vorbit de mai multe ori despre importanţa recuperării prejudiciului, referindu-se la diverse situaţii. În realitate, lucrurile se mişcă destul de anevoios. În cadrul Ministerului Justiţiei funcţionează Biroul pentru Prevenirea Criminalităţii şi de Cooperare cu Oficiile de Recuperare a Creanţelor din Statele Membre ale UE care are atribuţii de cooperare cu alte ţări, pentru a identifica şi a valorifica bunurile care provin din infracţiuni, comise de cetăţeni români în străinătate sau de străini în România, În plan intern, biroul analizează recuperarea banilor din infracţiuni care ajung la stat, dar nu se implică efectiv în recuperarea acestor bani. Şeful biroului, Cornel Călinescu vede o diferenţă între modul în care este tratată problema recuperării prejudiciului în România şi în străinătate: „In multe din ţările europene, recuperarea creanţelor a devenit o industrie, este un mecanism foarte bine pus la punct”. În opinia lui Călinescu, există câteva măsuri care ar putea îmbunătăţi procedura de recuperare: formarea de investigatori financiari la nivelul poliţiei, realizarea unei investigaţii financiare în paralel cu ancheta penală, stabilirea măsurilor asigurătorii din faza cît mai timpurie a procedurii penale, menţinerea acestor măsuri pe toate etapele de judecată, individualizarea foarte clară în hotărâre a bunurilor care se confiscă şi preluarea cu prioritate de către ANAF a acestor prejudicii. Călinescu consideră, totuşi, că percepţia asupra recuperării prejudiciului a început să se schimbe faţă de situaţia de acum câţiva ani, deşi, din punct de vedere legislativ nu au intervenit modificări în această perioadă: „când am început analiza noastră, în 2009, situaţia măsurilor asigurătorii era destul de dezarmantă. La o analiză făcută cu colegii de la Ministerul Public, lăsând la o parte direcţiile de elită DIICOT şi DNA, unde măsurile asigurătorii de cele mai multe ori erau obligatorii şi de cele mai multe ori se luau, aveam 31 de judeţe în care nu se dispuseseră măsuri asigurătorii într-un an. Vorbim de o hotărâre definitivă în penal care se aplică şi vorbim de o masură care este imprescriptibilă. Deci toată viaţa acea sumă trebuie recuperată şi adusă în bugetul de stat.» Cu toate acestea, rata de recuperare a prejudiciilor este cu mult sub 10%, potrivit lui Călinescu.

Anul trecut au fost adoptate legea confiscării extinse şi cea care permite valorificarea bunurilor din faza de judecată. Vânzarea bunurilor încă din timpul procesului penal poate fi folosită cu succes în cazul maşinilor faţă de care există sechestru asigurător. “Bunul acela îşi pierde valoarea, avem posibilitatea de a valorifica acel bun inainte de ramânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de condamnare şi confiscare. Tocmai pentru a anticipa un demers al unei persoane achitate care spune ca i-ai indisponibilizat bunul şi şi-a pierdut valoarea. Valoarea este salvată exact prin vânzarea bunului şi dacă este achitat îşi primeşte suma la valoarea bunului atunci când a început procesul. Este o practică curentă, frecventă la nivel european” susţine Cornel Călinescu. Efectele vor apărea, însă, abia de anul acesta sau anul viitor, în opinia lui Călinescu.

Rata redusă a sumelor recuperate este justificată de ANAF prin faptul că sentinţele/hotărârile emise de instanţele de judecată în materie penală  se referă, de cele mai multe ori, la persoane private de libertate, ceea ce atrage dificultăţi majore în recuperarea debitelor.

L.M.

 

Aceasta ancheta jurnalistica este derulata in cadrul programului „Grants for Investigative Journalism”, organizat de Fundatia Freedom House Romania, cu sprijinul financiar al U.S Department of State si al Ambasadei Frantei in Romania. Responsabilitatea pentru continutul acestei publicatii apartine autorului si nu reflecta neaparat punctul de vedere sau pozitia U.S. Department of State si a Ambasadei Frantei in Romania.