Afacerile magnatului Buzăianu II: Ultimul scurtcircuit

Magnatul Buzăianu în stânga imaginii alături de fostul dictor al Gambiei înconjurat de partenerii de afaceri.

Magnatul Buzăianu în stânga imaginii alături de fostul dictor al Gambiei înconjurat de partenerii de afaceri.

Magnatul Nicolae Buzăianu, cel care a făcut avere din comerțul cu energie electrică ieftină, a învins din nou statul român. Autoritățile au încercat în ultimii ani să recupereze zeci de milioane de euro de la Energy Holding, compania fondată de omul de afaceri, dar fără succes. Folosind o inginerie juridică complexă, avocații companiei au reușit să blocheze orice tentativă de recuperare a banilor. Ei proveneau din contractele accesate de Nicolae Buzăianu în anii 2000.  

Nicolae Buzăianu este unul dintre oamenii de afaceri români care și-au extins imperiile financiare și pe alte continente. Buzăianu a țintit Africa, unde a pus roate o afacere cu cherestea în parteneriat cu dictatorul Gambiei.  A deschis compania în 2010, când în România realiza profituri generoase revânzând curentul ieftin pus la dispoziție de statul român. (CITIȚI AICI PRIMUL EPISOD AL SERIEI BUZĂIANU)

În anii 2000, Buzăianu a pus la punct o schemă simplă din care s-a îmbogățit rapid. A cumpărat curent ieftin de la stat în baza unor contracte bănoase. Electricitatea produsă în principal de hidrocentralele de la Porțile de Fier (deținute de compania de stat Hidroelectrica, n. red.) era revândută de Energy Holding, compania lui Buzăianu. Uneori curentul era revândut mult mai scump chiar statului.

FALIMENTUL REGIZAT

În 2012 Hidroelectrica a deconectat Energy Holding de la fluxul de curent ieftin pentru că a constatat că înțelegerea semnată în 2004 era una păguboasă.

Numai în perioada 2006 – 2012 statul român a pierdut peste 1,4 miliarde de lei din contractul încheiat cu Energy Holding. În perioada ianuarie 2011 – iulie 2012, Energy Holding cumpăra megawatt-ul/oră (unitate cu care se măsoară curentul, n. red.) cu 139 lei în timp ce prețul pieței era de aproximativ 220 lei.

Așa a început un adevărat joc de șah între stat și compania înființată de Buzăianu. Prima mutare a fost a statului. Prin două procese distincte a cerut să fie despăgubită inițial cu peste 380 de milioane de lei, sumă care a fost apoi redusă de judecători la 284 de milioane de lei.

Infografic realizat de Sergiu Brega

Avocații Energy Holding s-au apărat și au obținut două decizii favorabile, dar care nu erau definitive. Statul a contraatacat la Înalta Curte de Casație și Justiție. Energy Holding  a blocat atacul intrând în insolvență. Această procedură a oprit procesele pentru recuperarea banilor. Energy Holding a câștigat bătălia în cadrul insolvenței unde solicitările statului de recuperare a pagubei au fost anulate tocmai pentru că nu obținuse vreo decizie definitivă.

Primele decizii au dat câștig de cauză companiei lui Buzăianu și constatau că statul n-are de ce să ceară despăgubiri. Ele nu erau definitive, dosarele fiind pe fond (care, de cele mai multe ori, este primul episod al unui proces), adică urmau să fie analizate într-un nou proces (faza de apel) de alți judecători. Statul avea posibilitatea să răstoarne rezultatul și să câștige în faza de apel.

În ianuarie 2017, unul dintre cele două procese a ajuns în faza finală la Înalta Curte. Până ca judecătorii să decidă dacă statul are sau nu dreptate și poate recupera banii, Energy Holding a intrat în insolvență. Această procedură a suspendat cele două procese prin care statul putea obține cel puțin 284 de milioane de lei de la Energy Holding.

Insolvența companiei a ajuns pe masa unui alt judecător de la Tribunalul București. Abili, avocații societății au reușit să convingă judecătorul că statul n-are de ce să ceară daunele.

Au adus drept argument deciziile de primă instanță din procesele care tocmai fuseseră suspendate ca efect al insolvenței. Într-adevăr, au existat aceste hotărâri, dar ele nu erau definitive tocmai pentru că Energy Holding a intrat în insolvență.

Cercul s-a închis în ianuarie anul acesta, când Înalta Curte a închis unul dintre dosarele prin care statul cerea recuperarea banilor. Judecătorii n-au dat nimănui dreptate, doar au constatat că Energy Holding este în insolvență și regulile acestei proceduri îi obligă să oprească judecata. Astfel că firma lui Buzăianu a scăpat de o decizie definitivă prin care putea să fie obligată la plată.

CONTABILA DE PE STRADA PARIS

Sediul Energy Holding de pe strada Paris, la doar câțiva pași de sediul guvernului.

Sediul Energy Holding de pe strada Paris, la doar câțiva pași de sediul guvernului.

Cheia procesului a fost insolvența, o procedură prin care o companie spune că nu mai are bani să-și plătească furnizorii și datoriile restante, dar este dispusă să fie administrată de altcineva care s-o aducă la linia de plutire. În aprilie 2017, Energy Holding și-a cerut insolvența pe motiv că nu are lichidități și a acumulat datorii pe care nu le poate onora.

O lună mai târziu, o altă societate  Energy Services Finance 2002, controlată de Elena Lavinia Țicu, contabila lui Buzăianu, a cerut și ea instanțelor să constate că traderul de energie are să-i dea bani. Contabila susținea că în 2014 a împrumutat Energy Holding cu 2,4 milioane de lei . Înțelegerea era ca banii să fie returnați până în 2016, ceea ce nu s-ar mai fi întâmplat.

Elena Țicu a fost identificată de procurorii DNA drept cărărușa unei șpăgi de 3,8 milioane de dolari. Anchetatorii susțin că la sfârșitul anului 2010, Elena Țicu a primit de la Nicolae Buzăianu o geantă cu bani. După ce a trecut  prin mâna unor intermediari, geanta a ajuns la fostul ministru al Dezvoltării, Elena Udrea. Buzăianu este acuzat, în acest caz, că ar fi plătit banii pentru ca Elena Udrea să-i protejeze contractele cu Hidroelectrica.

SOFTUL ELVEȚIAN

În timp ce statul a fost lăsat pe dinafară, Selectra AG, o companie elvețiană controlată de Buzăianu, a rămas în joc și urmează să primească 7,3 milioane de lei. Energy Holding a cumpărat în 2007 de la Selectra AG softul care administra tradingul de energie electrică. De exemplu, în martie 2013, compania elvețiană a facturat celei românești 117.000 $ pentru soft și mentenanță. Practic, Buzăianu a încărcat cu facturi compania pe care o înființase, iar acum așteaptă să fie plătit înainte ca statul să-și recupereze dauna.

Captură din Buletinul Procedurilor de Insolvență din care rezultă că Selectra AG este unul dintre creditorii principali ai Energy Holding

În cadrul insolvenței, cea mai mare datorie, în valoare 14,85 milioane de lei, este reclamată de către offshore-ul cipriot Energy Holding (Cyprus) LTD (fost Atell Investments LTD). În 2005, această companie a cumpărat direct de la Buzăianu 5% din acțiunile SRL-ului omonim din România. În timp, a devenit unicul asociat , iar avocații săi susțin că a împrumutat constant firma românească. În 2008, offshore-ul ar fi împrumutat societatea din România cu 20 de milioane de dolari .

Cel mai mare astfel de împrumut a fost de 30 de milioane dolari. Este atestat cu copia unui contract din 2010. De fapt, societatea cipriotă ar fi stins un credit luat de Energy Holding de la Bank of Cyprus.

CU FARFURIA CURATĂ

În timp ce statul are șanse minime să recupereze de la Energy Holding banii pierduți din afacerea cu energie ieftină, bunurile companiei au fost scoase deja la vânzare. Zece tablouri și o sculptură au fost vândute cu 85.000 de euro. Inventarul bunurilor companiei mai cuprinde mașini, o șalupă și un avion cu o valoare contabilă de 27 de milioane de lei. În același timp ele au fost sechestrate de ANAF.

Patrimoniul companiei a ajuns să fie investigat de procurori. În 2016 că Energy Holding a fost acuzată de evaziune fiscală și spălare de bani. Cercetările preliminare arată că firma înființată de Buzăianu a fost sărăcită sistematic. În cursul anchetei, procurorii au întrebat reprezentanții companiei Energy Holding dacă doresc să se constituie parte civilă în dosarul penal. Cum societatea era în insolvență, întrebarea a ajuns la creditorii companiei. Printre ei și Selectra AG, compania deținută la vedere de Nicolae Buzăianu, care a răspuns că nu vrea să recupereze nici un ban.

TERENUL MINUNE DIN IOHANISFELD

Pe ultima sută de metri, procurorii încearcă și ei să recupereze ceva din pagube și să oprească mecanismul financiar construit de Buzăianu. În cursul investigațiilor, anchetatorii au descoperit că una dintre metodele de drenare a banilor a fost achiziția de terenuri supraevaluate.

O astfel de achiziție arată că Energy Holding a cumpărat o bucată de teren la un preț de 358  de ori mai mare decât prețul cu care fusese plătit de cumpărătorul inițial. Tranzacția a avut loc în decembrie 2009 și a avut la celălalt capăt Libarom Agri, compania omului de afaceri Said Baaklini, condamnat în 2015 la patru ani și 6 luni de închisoare pentru returnări ilegale de TVA în valoare de 60 de milioane de euro. Baaklini a fost acuzat și condamnat pentru că a cerut returnarea de TVA după ce a cumpărat motoare nefuncționale de la UCM Reșița. Această firmă a fost deținută de INET AG o societate elvețiană cu acționariat ascuns reprezentată în România de Beat Eugene Carpateaux, un cetățean elvețian care a apărut a apărut într-o companie controlată de Buzăianu.

Povestea terenului începe în anul 2000, când Societatea Națională Plafar, o fostă companie de stat care se ocupă cu producția de ceaiuri medicinale, a primit de la Ministerul Industriei și Comerțului un teren de 7793 de metri pătrați în localitatea Iohanisfeld din județul Timiș. În februarie 2008, Plafar l-a vândut firmei lui  Baaklini cu puțin peste 5000 de euro (0,6 euro pentru metrul pătrat). În acest caz, prețul a fost de aproape opt ori mai mic față de prețul normal.

Iohanisfeld este o mică localitate aflată la 50 de kilometri de Timișoara. Captură: Google Maps.

O evaluare oficială a stabilit că în 2008 bucata de pământ valora 38000 de euro (4,8 euro pentru metrul pătrat) și nu doar 5000 de euro. La finalul lui 2009, cei 5000 de metri pătrați sunt cumpărați de Energy Holding la prețul astronomic de 1,8 milioane de euro (230 de euro pe metrul pătrat). Tranzacția este investigată de procurori, dar fără vreun rezultat clar în acest moment.

Nu e prima dată când Buzăianu și Baaklini și-au intersectat afacerile. O investigație a Oficiului Național pentru Spălarea Banilor a descoperit că Libarom Agri, compania lui Baaklini, a făcut parte dintr-o platformă de spălare de bani. Mecanismul era următorul: conturile companiei erau umplute cu bani proveniți din credite bancare sau de la diverse companii sub pretextul unor contracte fictive; banii erau trimiși către companii controlate de apropiații lui Baaklini din Bulgaria și Liban în baza unor contracte de export fictive.

Energy Holding, compania fondată de Buzăianu, a pompat peste 50 de milioane de lei în schema pusă la punct de Said Baaklini. Tranzacțiile sale au fost trecute pe lista celor suspectate de spălare de bani, dar, în final, n-au fost formulate acuzații împotriva magnatului.

CU CAZIERUL ALB

Anul trecut, Nicolae Buzăianu a scăpat de dosarul „Va Tech”, una dintre cele mai vechi și controversate afaceri ale anilor 2000. Este vorba de un contract de peste 254 de milioane de euro semnat de Guvernul României în 2001 cu Va Tech Hydro LTD. Compania, reprezentată în România de Nicoalae Buzăianu, s-a ocupat de retehnologizarea hidrocentralei Porțile de Fier II. DIICOT a început în 2003 o investigație care viza tocmai contractele pentru retehnologizarea hidrocentralei. Funcționarii statului erau bănuiți de corupție. Dosarul s-a plimbat pe la mai multe parchete iar anul trecut investigația a fost închisă de procurorii DNA, fără să găsească vreun vinovat.

Attila BIRO

Acest material a fost realizat cu sprijinul documentariștilor Investigative DashboardOCCRP

Ai citit acest articol fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre disfuncțiile și corupția din instituțiile statului, despre crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!