Realitatea noastră

Jurnaliștii cotrobăiesc febril prin dulapurile metalice aflate în birourile din sediul central al Partidului Comunist Român. Nu au dormit de 72 de ore. Cu ochii înroșiți sortează și indexează documentele aproape mecanic. Vrafurile de telexuri, dischetele stivuite lângă HC-uri 90 și cataloagele cu coperte albastru închis sunt prea importante. Este decembrie 1989. Ceaușescu a fugit iar ceilalți demnitari s-au ascuns în găuri de șarpe.

Decembrie 1989, București/foto: wikipedia.org

Documentele din cartierul general al comunismului românesc dezvăluie, așa cum era de așteptat, megalomania unui regim corupt: cheltuieli uriașe pentru candelabre de aur, covoare de Buhara, chiolhanuri la Monaco și în Havana, căciuli de blană pentru prețioasele țeste ale politrucilor și multe, multe altele. Mai importante sunt însă documentele care descriu structurile și planurile ascunse ale regimului comunist: listele cu numele agenților acoperiți ai Securității, mapele ce conțin numele oamenilor înfiltrați de către regim în fabrici, la ziare, în ambasadele României din toată lumea. Cruciale sunt planurile pentru viitor făcute de către comuniști în eventualitatea căderii regimului, proiecții inevitabile în contextul în care România era una dintre ultimele țări unde puterea se afla încă în mâna partidului unic.  Aceste planuri vorbesc despre înființarea unor partide care să fie înfiltrate de către foști, arată cum presa din noua posibilă lume ar urma să fie controlată de către colaboratori ascunși ai Securității și industria și băncile ar urma să fie privatizate și date pe mâna unor firme din Cipru în spatele cărora se află spionii fostului regim. Toate aceste nume și planuri ascunse sunt scoase la iveală. Oamenii văd, pentru prima dată, adevărata față a unui guvern care le-a controlat trecutul și încearcă să le fure și viitorul.

Câteva luni mai târziu, în primăvara lui 1990, noul guvern și parlamentul de la București aprobă o lege a lustrației. Foștii securiști și nomenclaturiști nu au acces la funcții în noua Românie. Planurile lor se năruie pe măsură ce documentele apar în presă. Jurnaliștii de la Adevărul, fostă Scânteia, cooperează cu ziariști din Cipru pentru a afla cine sunt stăpânii unor firme din insula mediteraneană care apar în documentele luate din sediul partidului. Investigațiile de presă se întind până în Panama, un alt loc unde mai marii regimului trecut și-au dosit afacerile în așteptarea unor timpuri negre.

Tot în 1990, dar mai în vară, scriitorul Cristian Tudor Popescu primește premiul Nebula, cea mai importantă distincție pentru literatură de anticipație, pentru un roman scris în 1984 dar ținut la sertar și publicat abia după căderea regimului. Cartea science fiction, denumită „Realitatea lor”, înfățișează un viitor imaginat de liderii comuniști în cazul unui improbabil, pe atunci, colaps al Uniunii Sovietice. Un viitor sumbru în care minerii vin la București să bată studenți, în care un comunist care a studiat la Moscova, Ion Iliescu, devine președintele României post-ceaușiste. Autorul prezintă o perioadă de peste 20 de ani în care industria, sistemul bancar și presa sunt controlată de fantomele  trecutului. Un viitor unde generații de zombies ies pe scară rulantă, dezorientați, din fabrici de diplome numite pompos universități private. Cartea vizionarului Popescu se vinde în draci și, din fericire, viitorul înscris în paginile ei rămâne doar în plumbul tipografic.

Anii ce urmează sunt plini de sincope dar și de evenimente extraordinare: România, cu Gică Popescu căpitan, joacă finala campionatului mondial din 1994. Un cioban român, Gigi Becali, devine faimos după ce  inventează o nouă metodă de producere a brânzeturilor, trei universități românești se află în top zece mondial la mică distanță de Stanford și Harvard. Sorin Ovidiu Vîntu primește premiul Nobel pentru economie pentru teoria sa referitoare la tranziția de la comunism la capitalism, teorie implementată cu succes și în alte țări est europene. Spitalele românești nu pot să facă față numărului mare de străini care încearcă să se trateze în cele mai bune condiții din Europa.

Vă lăsăm pe voi să continuați acest exercițiu de imaginație însă trebuie să vă spunem că amestecul de ficțiune și realitate de mai sus a fost inspirat de evenimentele care au loc acum în Ucraina.

Natalie, Oleksandr, Anna și Vlad-jurnaliști ucraineni care caută secretele lui Ianukovici chiar în biroul acestuia

Colegii noștrii, jurnaliști din Kiev, caută chiar acum prin zeci de mii de documente care le pot schimba viitorul. Ei s-au instalat, după fuga lui Ianukovici, în luxoasa reședință a  acestuia din Mezhyhirya, de la marginea capitalei ucrainene. Oamenii lui Ianukovici au aruncat, în mare grabă, într-un lac de pe teritoriul reședinței zeci de mii de documente care sunt acum analizate, indexate și făcute publice. Hârtiile conțin nume de personaje afiliate regimului, cheltuieli extravagante, liste cu jurnaliști aserviți sau considerați inamici ai regimului dar și înșiruiri de șpăgi și companii folosite de către oamenii apropiați fugarului Ianukovici. Sunt informații care pot schimba viitorul unei țări și sunt postate acum online pe site-ul YanukovichLeaks , cu ajutorul hackerilor care lucrează pentru Organized Crime and Corruption Reporting Project. În același timp, RISE Project și colegi din întreaga regiune scotocesc prin baze de date locale și internaționale pentru a scoate la lumină interesele ascunse ale oligarhilor ucraineni care au sprijinit regimul lui Ianukovici. Materialul nostru de astăzi , despre cei trei oligarhi care și-au deschis o afacere la București chiar în timp ce Kievul fierbea face parte din încercarea noastră de a ajuta. Nu este prima oară când facem asta. RISE a descoperit și ramificațiile camarilei lui Hosni Mubarak în România sau afacerile oamenilor lui Bashar Al-Assad la București.

Și, desigur, ne-am dori tare mult să ne putem întoarce în timp, în România anilor ’90 și să facem ca realitatea lor să devină realitatea noastră.

Paul Radu