Comisarul care a resetat sistemul

RISE Project l-a intervievat recent pe comisarul Traian Berbeceanu, protagonistul unei contradicții judiciare care opune, în premieră, procurorii DNA celor de la DIICOT. Acum, dosarele sunt tranșate în instanță, două procese penale fiind deja pe rol.

Miercuri, comisarul Berbeceanu, fost şef al Biroului pentru Combaterea Crimei Organizate (BCCO) Alba, a fost trimis în judecată de către DIICOT, alături de alte patru persoane fizice şi o firmă. Berbeceanu e acuzat de luare de mită, sprijinirea unui grup infracţional, spălare de bani, fals şi complicitate la delapidare – relatează gândul.info într-un amplu material.

Tot miercuri, DNA i-a trimis în judecată pe inițiatorii dosarului penal întocmit lui Berbeceanu: şeful DIICOT Alba, Ioan Mureşan, pe fostul procuror DIICOT Alba, Nicolaie Cean, dar şi pe poliţistul judiciar Alin Muntean, fost coleg cu Berbeceanu. Ce trei sunt acuzaţi că au comis abuzuri judiciare împotriva comisarului BCCO, construind un caz bazat pe mărturii interesate, uneori luate sub presiune, sau pe probe irelevante. Consiliul Superior al Magistraturii l-a suspendat din funcție pe șeful DIICOT Alba, Ioan Mureșan, imediat după ce DNA a dispus trimiterea lui în judecată.

Comisarul Traian Berbeceanu s-a întălnit cu reporterii RISE Project la începutul lunii iunie, când a acordat interviul de mai jos:

Traian Berbeceanu

Cronologic vorbind, ce ați făcut în ultimul timp?

Au trecut 6 luni de când procurorii de la DIICOT Alba Iulia au emis ordonanța de reținere împotrtiva mea, de când m-au prezentat la arestare și am fost arestat. Și 5 luni de când am fost pus în libertate și ulterior am revenit în structurile poliției naționale chiar dacă nu la locul de munca pe care mi-l doresc și pe care îl ocupam înainte de aceste acțiuni a cărui victimă am fost. (…) Simțeam furie, indignare, revoltă interioară. Sentimentele erau din cele mai puternice și chiar contradictorii, deși știam că asta urmează, intuisem și prevăzusem asta. Și datorită experienței pe care eu și echipa mea am acumulat-o de-a lungul timpului. Am știut că așa ceva se organizează împotriva noastră și a mea. Am început să facem minime verificări, așa cum eram și obligați pentru a ne dumiri cu privire la acele aspecte. Când am constatat că acele aspecte s-ar putea să fie prezumtiv infracționale, am procedat cum era și firesc. Am informat pe scara ierarhică, printr-un raport, conducerea Poliție Române.

Ce s-a întâmplat cu rapoartele?

Nu pot să vă spun eu ce s-a întâmplat, pentru că nu am mai avut acces să verific aspectele respective. Însă cert este că, din perioada în care am început să sesizez aceste aspecte, verbal înainte, telefonic în mod direct, ulterior prin rapoartele la care făceam referire, din acea perioadă am simțit cu toții că este în neregulă. Simțeam că activitățile cooordonate împotriva noastră s-au întețit.

Ce credeați că o să se întâmple? Ca sistemul se va autocurăța?

Categoric am fost și fac parte din sistem și totdeauna am avut încredere în sistem. De aceea am făcut demersurile respective, pentru că am avut încredere în sistem. Vă spun categoric, nu am crezut că se va ajunge la așa ceva. Atat eu, cât și membri echipei mele ne-am arătat disponibilitatea de a ajuta la lămurirea aspectelor, dacă sunt aspecte care ar putea să pună la îndoială activitatea noastră. Ne-am arătat dispuși să ajutăm la lămurirea acestor aspecte.

Și totuși ați fost arestat.

Din păcate am trăit-o pe pielea mea, această tristă experiență. Nu mă așteptam să se întâmple așa ceva. Sunt din sistem, am lucrat 23 de ani aici, în linia întâi, culmea, că după tot ce am pățit, am foarte mare încredere în sistem. Și sunt convins că sistemul va soluționa și cele două dosare.

Unii spun că ați încălcat legea în mai multe rânduri. Arestarea dumneavoastră a fost aprig dezbătută.

Eu și cu echipa mea nu am făcut decăt să ne facem datoria. Și eu spun că am făcut-o în limitele absolute ale legalității. Și, fără falsă modestie, consider că am făcut-o ireproșabil. Probabil că am deranjat pe foarte multe persoane. Vă dați seama că în momentul în care instrumentezi un dosar pe crimă organizată, vorbim despre pedespe pentru infracțiuni cu pericol social foarte grave, pedepse mari, implicații mari, sume de bani foarte mari. Nu aș vrea acum să fac presupuneri că am deranjat sau nu anumite persoane și că de acolo mi se trage acest dosar. Nu putem ca polițiști să așteptăm recunoștință de la persoane pe care le-am cercetat, care probabl au fost trimise în judecată și condamnate pentru faptele pe care le-au comis și pe care noi le-am probat. Să știți însă că inclusiv în perioada în care am fost deținut ilegal, am primit scrisori de la persoane pe care le-am cercetat pentru infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, care au fost condamnate la ani grei de închisoare. Au fost scrisori de susținere.

Cum a fost in arest?

Cumplit, ce să vă zic. Și un minut în arest e cumplit. Niciodată nu am crezut că o să ajung în situația asta. Nu puteam să citesc, pentru că mereu gandurile îmi fugeau în altă parte. Mă gândeam la situația în care eram, la motivele pentru care eram în situatia aceea, la modul în care s-a procedat pentru a fi adus în acea situatie. Stăteam ore întregi cu ochii în tavan și ma gândeam la aceste lucruri ziua și noaptea. Era foarte greu să citesc și să mă pot concentra pe altceva.

Cum ați fost primit în arest? În filme, primirea unui polițist e motiv de sărbătoare.

Am fost într-o cameră în care mai erau 7-8 persoane arestate. Aveam paturi suprapuse. Nici nu puteam să coborâm toți din paturi, pentru că nu aveam spațiul fizic necesar. A fost cumplit. Persoanele din cameră au fost persoane arestate preventiv și, dincolo de vinovăția sau nevinovăția lor, s-au purtat omenește. Și acolo sunt oameni care au sentimente și familii.

Dormeati noaptea?

Foarte puțin, foarte greu si agitat.

V-ați susținut mereu nevinovăția și ați pretins permanent că sunteți victima unei înscenări. Dacă e adevărat, cum ați ajuns tocmai dumneavoastră în situația asta? Aveți un nume în Poliția Română, relații, acces la informații, cunoașteți oameni și, totuși, vi s-a întîmplat. Cum explicați asta?

Asta e o întrebare pe care și-o poate pune orice român din țara asta – Dacă unui comisar i se poate întâmpla o astfel de experiență, eu ce fac, ce mă fac? Până în momentul în care am ajuns în situația aceasta, auzisem de erori judiciare, de înscenări judiciare. Nicodată nu am crezut în ele. Niciodată nu am crezut că în spatele gratiilor, în stare de arest preventiv sau de condamnare definitivă, poate să stea o persoană nevinovată. Vă spun asta cu toată sinceritatea. Acum, după ce am trăit această experiență, am reevaluat un pic situația.

Și la ce concluzie ați ajuns? 

Daca mie mi s-a întâmplat așa ceva, zic eu că orice polițist din Poliția Națională este expus și poate să pățească oricând ceea ce am pățit eu. Este poate scopul meu principal, ca atunci când totul se va termina, să facem în așa fel încât să nu se mai poate întâmpla ceea ce mi s-a întâmplat mie. Este incredibil și nefiresc, ca în România, stat european, în 2014, niște magistrați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă. Este absolut incredibil, inclusiv pentru mine, care am fost ținta acestora.

Acum că ați reevaluat situația, vă e frică de ei, de mecanism, de cum functionează?

Nu mi-e frică de ei, în sistem, așa cum v-am spus am încredere. Sunt persoane în sistem în care nu am încredere. Eu niciodată nu o să pot pune un semn de echivalență între anumite persoane și anumite structuri. Dacă procurorii DIICOT au fost cei care mi-au făcut rău, niciodată nu o să pot să condamn întreaga structură a DIICOT-ului. Pentru că la DIICOT sunt procurori excepționali, cu care am lucrat, procurori în țara cu care am lucrat dosare grele. Am fost delegat în dosarele dumnealor și am obținut rezultate și perfomanțe impreună. Le cunosc profesionalismul.

Și totuși, DNA sau DIICOT?

DNA categoric, în momentul acesta!

Este asta o poveste cu happy end?

Eu sunt optimist și sper să se termine așa cum e firesc – cu o scoatere de sub urmărirea penală în dosarul pe care DIICOT-ul îl instrumentează, dosar pornit de procurorii de la Alba, respectiv cel în care am fost arestat nelegal, din punctul meu de vedere, 33 de zile și cu rezultate pe care le aștept și le sper în dosarul celor de la DNA, în care am încredere.

Credeți că se lasă din nou cu arestări?

Trebuie un exemplu. Unul categoric. Cine a făcut astfel de fapte, dincolo de aceea că eu am fost ținta lor, dar cine face astfel de fapte trebuie să plătească cu vârf și îndesat. În întreaga mea carieră nu m-am gândit nicio secundă că aș putea să fabric o probă față de o persoană suspectă, oricât de antipatică mi-ar fi fost persoana respectivă și oricât de sigur aș fi fost că persoana respectivă comite infracțiuni. Dacă am fost atât de deștepți și buni profesioniști, încât să probăm acele infracțiuni dincolo de orice dubiu, am acționat. Daca nu, am stat și am așteptat, dar în niciun caz nu ne-am gândit să fabricăm probe. Totdeauna eu și colegii mei am fost genul de polițiști care, noaptea când ajungeam acasă, puneam capul pe pernă și dormeam liniștiți.

Acum, după toate experiențele, cum vă vedeți viitorul în Poliția Română?  

Am avut multe momete de cumpăna în carieră, însă totdeauna am știut că există o barieră și că de o parte se află instituțiile de aplicare ale legi, instuțiile de forță și de cealaltă parte sunt persoanele care încalcă legea. Un pic s-a spulberat mitul ăsta, pentru că am văzut cât de ușor sar unii bariera dintr-o parte în alta. Cei care nu pot să sară trec pe dedesubt. Pacat.

Cum se simte un politist tradat de colegul lui?

Scârbit, sentimente urate la care nici nu aș vrea să fac referire.

Cum credeți că se simt cei pe care îi acuzați dumneavoastră cu atâta vehemență? Puneți-vă în pielea lor.

Mi-ar fi imposibil, pentru că structura mea este alta, educația este alta, gândirea. Niciodată nu aș putea să ma pun în locul lor și nici nu aș vrea. Îi las cu locurile lor. Am încredere totală ca o să îi judece justiția și ca, dincolo de toate astea, o sa îi judece și Dumnezeu.

Familia vă împărtășește gândurile? Ei ce știu exact ce vi s-a întâmplat? 

Copilul meu, cu vreo două luni înainte de reținerea și arestarea mea, pe copilul meu îl luam de acasă, unde stăteam împreună, după care îl duceam la bunici, pentru că știam că într-o dimineață au sa vină după mine și nu am vrut să fie traumatizat și să treacă prin astfel de momente. Durerea lui cea mare a fost faptul ca într-una din zile nu m-am mai dus după el să-l iau de la bunici și după aceea nu m-a mai văzut foarte mult timp. Colegii lui de clasă știau de la părinți cam ce s-a întamplat. Se discuta în clasă. Soția a fost nevoită să îi spună oarecum ce se întâmplă și să îi justifice absența mea. I-a spus că tati e plecat într-o misiune sub acoperire în perioada imediat urmatoare. I-a spus că acea misiune se desfășoara într-un penitenciar, unde sunt închiși oamenii răi și tati stă printre acei oameni. Și atunci când totul se va termina, tati se va întoarce acasă. Asta nu o să le-o iert eu și nici Dumnezeu. Ce am trecut eu și ce am îndurat eu nu contează față de ce a suferit soția mea și copilul meu.

Un interviu de Andrei Ciurcanu